Hoața de diamante

Epilog

Viaţa în libertate era minunată. Mi-am petrecut ultimele 3 luni în închisoare, ispăşindu-mi pedeapsa pentru fărădelegile pe care le-am făcut înainte. A fost o perioadă... "revigorantă", care mi-a dat şansa să mă gândesc ce vreau să fac cu viaţa mea de acum înainte. Şi tind să cred că am luat decizia corectă.

Am decis să las tot trecutul în urmă. Trevor Diamond nu mai avea ce să caute în viaţa mea. Nu i-am spus de copilul pe care aş fi putut să îl am cu el. Fiindcă nu îl interesa oricum. Mă bucura într-un fel faptul că n-a fost să fie. Copilul acela nu merita un asemenea tată. 

Trevor sau Hector sau cum o fi, a primit o sentinţă frumoasă care m-a mulţumit pe deplin. Închisoare pe viaţă. Din partea mea puteau să îi dea şi mai mult. M-a minţit şi şi-a bătut joc de mine ca nimeni altul. L-aş fi omorât cu mâna mea, dar a avut noroc. A fost un traficant de droguri notoriu, care i-a păcălit pe mulţi, inclusiv pe mine, dar şi-a primit în cele din urmă pedeapsa. Sunt într-un fel mândră de faptul că am fost cea care a fost puctul forte în prinderea lui. 

Am păşit fericită în localul meu. Local care astăzi îşi făcea marea deschidere. De fapt nici nu mai e un local. De astăzi înainte Academia de dans "Angels" va face minuni. Caut tinere talente, dar organizez şi cursuri de dans pentru oameni de orice vârstă. Fie că eşti copil şi vrei balet, fie că eşti bătrân şi vrei să te distrezi. Am decis să investesc banii pe care i-am câştigat şi păstrat de-a lungul carierei mele ca şi hoaţă de primă clasă în ceva care să ajute comunitatea. Nu luam taxe mari, fiindcă eram plină de bani după ce am intrat şi în posesia averii de la tatăl meu, şi i-am vândut casa care mi-a rămas fratelui meu Clark. Nu aveam nevoie de ea.

Oh, şi iubita soţie a tatălui meu a fost arestată. Nu m-am înşelat când am spus că ea mi-a omorât tatăl. Clark a avut grijă să se ocupe de ea. Amprentele mele găsite în casa ei au fost luate de pe masa sticloasă şi puse pe pistol cu ajutorul unei hârtii speciale. A avut ceva de muncă trebuie să recunosc. Dar o servitoare pe care o credea plecată a văzut-o. Şi le-a spus totul poliţiştilor. 

Fetele mele, Cassey, Nina şi celelalte au rămas alături de mine să mă ajute. Nici nu puteam să cer mai multe de la viaţă. 

Am tăiat panglica însoţită de ropote de aplauze. Am ciocnit pahare de şampanie şi lumea a trecut la înscrieri. Mă bucuram mult să îi văd pe toţi aşa de entuziasmaţi.

- Sper că vei face treabă bună aici. M-am întors speriată la auzul vocii. Părul lui blond şi ochii verzi mi-au ieşit în întâmpinare.

- Oliver... spun zâmbind. Ce faci aici?

Capul blond al Victoriei s-a ivit de după statura impunătoare a tatălui ei. 

- Cred că avem nevoie de nişte lecţii de dans. 

Am zâmbit satisfăcută. 

- O să văd ce pot să fac.

Da chiar aveam o viaţă frumoasă!