Hoața de diamante

Capitolul 17

Stăteam pe jos în baie aşteptând in liniste rezultatul. Nu ştiam ce ar trebui sa fac. Facusem multe prostii la viaţa mea, dar niciuna ca asta. Nu puteam sa cred ca fusesem atât de inconştientă incat sa nu ma protejez. Eu! Hoaţa de diamante, cea mai bună din New York, cea mai buna din ţară, am fost atât de inconştientă incat sa las sa se intample una ca asta. L-am luat in mană pe primul si m-am uitat la el, sperând că va începe sa vorbeasca şi îmi va spune că e în regulă şi nu mi se va intampla nimic. Nu mie.

Nu mi-au tremurat niciodată mâinile când am avut de furat ceva, nu am avut niciodată reţineri în a sări de pe o cladire pe alta la înălţimi greu de imaginat şi cu siguranţă nu am fost în stare să plâng pentru vreo pierdere semnificativă pe care s-o fi avut în viaţă cu excepţia morţii mamei. Dar iată-mă aici, stând pe jos în baia proprie, tremurând din toate încheieturile, refuzând să privesc rezultatul unor teste de sarcină plângând ca un copil prost pentru că parinţii i-au interzis accesul la calculator pentru o vreme.

O liniuţă pentru nu, două pentru da, dar va fi un nu. Mi-am spus încercând să mă calmez.

Mă uitam pierdută la cele 4 teste aşezate pe jos, unul după celălat.

Două.

Două.

Una. Ba nu, incepea şi cea de-a doua să se coloreze.

Două.

Respirația mi s-a oprit iar privirea mi s-a încețoșat de la valul de lacrimi ce a pus stapânire pe ochii mei.

Am pus mâna pe telefonul fix şi am sunat prima persoana care mi-a venit in minte.

- Nina? am întrebat cu vocea stinsă. Nina, am nevoie de tine, i-am spus izbucnind in plâns. Sunt însărcinată.

*Trevor*

Eram obosit şi nu mă puteam concentra la nimic. Mintea îmi zbura in continuu la ea. Speram să fie bine, as fi vrut s-o sun, dar ceasul de pe noptieră imi spunea că e aproape 2 noaptea.

Oare se gândeşte la mine? Cel mai probabil a fost dezamăgită de faptul că eu am fost cel care a arestat-o şi nu s-ar fi asteptat la aşa ceva din partea mea, dar trebuia sa imi fac treaba. Am greşit, am greşit e adevărtat, in momentul in care am crezut si pentru o secunda faptul ca ar fi putut omorî pe cineva.

Declaraţia lui Clark m-a lăsat inmărmurit. Mă puteam aştepta la multe din partea ei, dar nu ma asteptam sa aflu faptul ca era fiică de senator, iar pe deasupra ea ştia asta deja. Firar sa fie! Nici măcar nu ştiu lucruri despre ea. Acum ca ma gândesc mai bine realizez ca nu ştiu absolut nimic despre ea. Desigur că figurează în ceva rapoarte de ale poliţiei, poate o amendă-două pentru viteză şi faptul că a fost suspectă in cazul furtului diamantului Contelui Brichetă cum spunea ea, dar în rest nu ştiam prea multe despre ea.

Probabil că imi meritam soarta. Meritam sa ma urască acum, meritam să mă impuşte atunci cand am fost s-o văd la închisoare. Meritam toate astea, pentru ca am fost un prost.

***

Uşa de la intrare s-a deschis brusc si o siluetă blondă şi-a făcut apariţia cărând în braţe nişte cumparături.

- Trevor!  a exclamat ea surprinsă. Nu mă aşteptam să te găsesc aici la ora asta. Ai dormit vre-un pic azi noapte? Araţi oribil.

Lara ştia să faca cele mai drăguţe comentarii la adresa ta ca să te binedispună.

- Neaţa şi ţie surioară, i-am spus cu vocea răguşită, oferindu-i un sărut pe obraz de bună dimineaţa.

- Nu te-am auzit cand ai venit azi-noapte.