My Beast

Capitolul V:"El"

<<< >>>

In prima faza am intrat toti in casa. Am dat de un living mare in stil englezesc,in culori precum negru,visiniu si maro. Era o atmosfera inchisa,specifica mie.

De cand am intrat Beta-ul sta in dreapta mea, asteptand o reactie. "Porumbeii" stateau in fata mea si erau atenti la orice miscare facuta de mine. Ryan era cel mai distins dintre toti,care imi zambea mereu.

-Nu am mult timp,deci as prefera sa discutam repede,Ralph.

Batranul dadu din cap afirmativ si ma pofti intr-o alta camera,care se dovedi a fi un birou. Ceilalti au ramas in spate fara a scoate vreo vorba. Peretii erau negri,iar mobila era toata alba. Era un birou asemanator cu al meu,doar in partea dreapta era o alta usa care se camufla cu peretele.

-Draga mea, din cate am inteles ai cateva nelamuriri!imi spune in timp ce se plimba prin incapere.

-Da,am o problema si cred ca tu sti deja vitorul.

-Am mai avut discutia asta. Nu vad vitorul. Am viziuni care ma ajuta putin in ghicirea vitorului.

Tot aia e. Bine,recunosc,nu e chiar asa,dar daca ai acele viziuni,ma gandesc ca esti capabil sa constientizezi ce se va petrece.

-Am avut un vis cum ca ma vei cauta,dar nu stiu de ce.

Mi-am dat fasul jos,asezandu-l pe un scaun. Nu stiam cum sa incep subiectul,dar mai bine ii spun direct,iar el va concluziona ce se petrece.

M-am intors cu spatele la el si mi-am dat bluza jos. Mi-am invartit capul putin spre el pentru a-i vedea reactia. Nu era uimit,cum a fost Melody. Se gandea. Se gandea la ceea ce se petrece.

L-am simtit apropindu-se de mine.

-Aripile exprima ingeri. Ingerii exprima speranta. Cred ca stiu ce se petrece aici.

-Trebuie sa imi cunosc sufletul pereche. Dar nu inteleg de ce acum.

-In haita noastra,acum o saptamana s-a intamplat un mare dezastru. Cred ca de aceea nu te-a lasat sa treci. Cinci membrii au fost omorati.

-Oh,nu continua. Acelasi lucru l-am patit alaltaieri cu un varcolac. Dar nu inteleg cine ar fi putut face asta.

-Nici noi nu stim.

S-a lasat o liniste inmormantala. Ralph crede ca eu impreuna cu perechea mea vom putea sfarsi acele crime. Dar nu inteleg cum. Lumea nu depinde de doua suflete pereche.

-Scumpo,trebuie sa iti vezi sufletul pereche.

Mi-am imbracat bluza si m-am intors spre el. Normal ca trebuie sa il vad. Oricine ar face acelasi lucru. Dar cum il gasesc? Nu voi crea o expeditie in intreaga lume pentru a-l gasi.

-Cum?

-Tu chiar nu iti dai seama?

Priveam podeau gandindu-ma la cuvintele lui. In acel moment usa se deschide larg,izbindu-se de perete.
I-am vazut bocancii,de aceiasi culoare cu ai mei. Purta o pereche de blugi negri,putin mulati. Picioarele lui erau asa de lungi. Avea o bluza de aceasi culoare,groasa. Avea o inaltime considerabila. In viata mea nu am mai vazut pe cineva asa de inalt,iar eu sunt destul de inalta.

-Ce naiba cautati in biroul meu?iar vocea lui ma cutremura.

Il privi pe Ralph pentru o secunda. Batranul nu era foarte speriat,dar nu poti spune ca nu ii era totusi putina teama. Dupa se intoarse spre mine si atunci a aparut problema:ochii caprui,aceasi nuanta cu cea a mea sub forma lui Zoe. Asa ceva nu se poate.

Parfumul lui imi invada narile. Eram atrasa de el. Ochii lui ma fermecau. Simteam cum ceva ma impinge spre el. Ochii lui,ochii mei...
Si totusi,simt un gol in stomac. Ce se va intampla dupa?
Nu pot face asta. Am o haita de condus. Nu pot fi Luna. Nu sunt in stare sa fiu o Luna. Nu.