My Beast

Capitolul XIX:"Mira"

<<< >>>

In camera mea aveam de asemenea o usa,sa spunem,secreta. Tineam documente sau lucruri care tineau tot de haita, la care nimeni nu avea acces,in afara de tata. Din cauza asta, nu aveam unde sa imi pun obiectele strict personale. In adolescenta am avut multe probleme. Nu pun baietii in aceasta categorie. Cred ca Kevin si Ken sunt singurii de care mi-a pasat. Nu am fost o fetita care isi astepta sufletul pereche. Tata mi-a bagat in cap ca trebuie sa imi fac treaba si aceea era de a-mi conduce haita.

Din fericire,niciodata nu am tinut altceva in afara de obiecte in acea camera. Nici nu o vizitam prea des. In birou imi petreceam frecvent timpul pentru ca erau multe de rezolvat. Dar in camera aceea mergeam foarte rar.

Am facut un pas in incapere si am analizat-o. Pe un perete intreg se afla o biblioteca plina de carti. Peretii erau de un verde deschis,iar lemnul masiv al bibliotecii era de un maroniu spre negru. In lateral era o masa cu patru scaune. Totul parea normal. Nu avea geam, avea doar o aerisire mica. Dar pe masa aceea erau lucruri care nu aveau ce cauta aici.

Era o tava cu cateva resturi de mancare. O carte era deschisa la pagina doua sute saisprezece,"Mandrie si prejudecata". Trebuie sa fi fost aici o femeie. Niciun barbat nu ar citi asa ceva,cel putin nu Xender. In partea opusa pe un dulap erau cateva haine si lucruri specifice unei fete.

Sa spunem ca ar avea o iubita si eu nu stiu. Chiar daca nu ti-ai gasit sufletul pereche,pot sa iubesti pe altcineva. Si pot sa jur ca in momentul asta sunt putin geloasa,dar nu are cum sa aiba pe altcineva. Daca ar avea o iubita,de ce ar fi lucrurile ei aici? Mi-am dat seama ca nici Ken nu cunoaste camera asta. De ce ar lasa-o pe ea? Trebuie sa fie altceva.

Il simt pe el in spatele meu. Normal ca nu il bag in seama si analizez din nou intreaga camera. Un miros necunoscut simt in aer si realizez ca e parfumul unei femei. A fost aici acum cateva minute.Nu poate avea mai mult de treizeci de ani. De ce ar tine pe cineva aici?

Un zambet de castigator imi apare pe fata cand observ mai bine biblioteca. Dimensiunile ei sunt exact cat peretele. Probabil inaltimea nu e chiar atat de mare. Ma opresc din mers la mijlocul rafturilor.

-Kate.

Imi asez o mana pe o carte si aud un bib scurt. Prea tarziu Xender. Miscarea brusca a bibliotecii ma face sa dau un pas in spate si zambesc din nou la realizarea mea. Cateodata nici nu stiu de unde vine atata inteligenta.

-Foarte inteligent,Xender!ma intorc spre el cu mainile pe solduri. Pacat ca nu atat de inteligent ca sa ma pacalesti.

Aud un tipat scurt din spatele meu. Normal ca e o fata in camera asta. Normal ca sufletul meu pereche ascunde lucruri de mine. Stiam din start ca eu si Xender vom fi niste ciudati,care nu pot sa accept relatia dintre ei.

Ma intorc pe calcaie si o privesc. Statea pe o canapea alba,incercand sa para superioara,dar puteam citi frica si nesiguranta din ochii ei. Avea parul saten si ochii albastri. Un albastru total diferit de al meu. Un albastru extrem de deschis. Inocenta era prima trasatura pe care o puteai observa la ea. Dar intre timp,observi intunericul ce se afla in jurul ei. Poate eu,ca si femeie,vad partea rea a ei,dar stiu sigur ca exista.

Isi atinteste ochii asupra mea. Daca imi dau bine seama,cred ca e o vrajitoare. O vrajitoare tanara si neexperimentata. Daca cumva incearca sa faca o vraja asupra mea, personal,eu nu simt nimic.

-Cine e ea?

-Eu ar trebui sa intreb cine esti tu,vrajitoare mica!ii spun taios,incrucisandu-mi mainile la piept.

-Ekaterina,ea e Mira.

-De ce o ti aici?il intreb schimbandu-mi pozitia in asa fel incat sa il vad si pe el.