My Beast

Capitolul XXIII: 'Buna!'

<<< >>>

Acum imi pare nespus de rau ca nu am mai vorbit cu cele doua fete. Cand locuiam aici le intalneam in fiecare dimineata, la fiecare antrenament, in orice moment cand eram nervoasa. Si da, ele erau unul dintre motivele mele pentru care eram in starea aceea. Probabil ca cele doua au fost problemele mele principale pentru ca trebuia sa ma inteleg cu ele la fel cum o faceam cu partenerii lor.

Rare ori l-am sunat pe Kevin pentru a-mi raporta ceea ce se petrece in haita pentru ca voiam sa vad cat de bine se descurca Klaus. Dar cu fetele mele nu am mai vorbit de o luna intreaga si obisnuiam sa fiu foarte apropiata de ele. Adica, nu o suport pe Yasmine atat de mult, dar, recunosc, sunt prietenele mele.

Si cand o vad pe blondina asta... Ma bucur atat de tare pentru ea si Collin. Venirea unui copil pe lume e ceva unic si atat de important. Nu ma dau in vant dupa puii de varcolaci pentru ca alearga in toate partile, plang si incearca sa te enerveze mereu. Stiu asta. Stiu sigur ca acele mici fiinte vin pe lume ca sa te enerveze. Dar, repet, ma bucur pentru cei doi.

- De ce nu m-ati sunat? ii intreb in timp ce o imbratisez pe Melody, chiar mi-a fost dor de ea. E o veste atat de importanta. Avem mostenitori! rostesc puternic si vesel ultima propozitie.

Cred ca toti se asteapta ca eu sa ma gandesc doar la viitorul haitei. Poate a sunat egoist, dar acesta e adevarul. Haita asta trebuie sa ramana puternica. I-am auzit pe cativa oftand, dar sunt obisnuiti cu mine.

M-am intors putin spre Xender, cand simteam ca nu ma priveste. Vreau sa vad daca mai este afectat de ceea ce s-a intamplat intre mine si Kevin. Amandoi avem un comportament ciudat si ne schimbam foarte repede starile. Si cumva, in acest moment, Xender zambeste. Adica zambeste in timp ce ii priveste pe cei trei. V-ati prins? Cei trei? Adica cuplul si varcolacul pitic?

-Pai -sparg tacerea si ii atrag atentia sufletului meu pereche- ar trebui sa ne lasam bagajele in camera.

-Noi punem masa intre timp! ma anunta Yasmine si o ia de brat pe blondina.

Le zambesc amandurora. Ceilalti se aseaza din nou pe canapea, revenind imediat la adrenalina pe care o simt in timp ce urmaresc meciul. E ca si cum nu as fi aici. Multumesc ca m-ati uitat, prieteni!

Iau rapid geanta din mana lui Xender si ma indrept spre scari. Nu stiu ce s-a intamplat cu noi mai devreme, dar eu nu o sa incep nici o conversatie referitoare la subiectul acesta. Astept din partea lui pentru ca el are sa-mi dea explicatii.

Nu pot spune ca mi-a fost dor de scarile astea. Se vede ca nu am facut miscare de ceva timp. In haita lui Xender nu am participat la niciun antrenament. Am ajutat-o pe Phoebe cu acele miscari, dupa l-am oprit pe Xender din acea bataie, dar am preferat ca ceilalti varcolaci sa nu stie de statutul meu. Si sper ca nu si-au dat seama, chiar daca au observat privirile dintre mine si Alpha-ul lor.

Vor afla la momentul potrivit. Oricum ceilalti conducatori v-or realiza ca mi-am gasit sufletul pereche luni dimineata. Daca duminica seara este ceremonia, a doua zi Consiliul trebuie sa gaseasca noul act al Alpha-ului DarkWolf. Nu imi vine sa cred ca nu voi mai fi Alpha. Toata copilaria mea am lucrat pentru acest statut.

Deschid usa camerei mele si las geanta pe podea, langa perete. Voi avea multe lucruri de impachetat si ar trebui sa incep din seara asta.

E greu sa accept realizarea mutarii. Pana acum am locuit in doua locuri: in aceasta haita si la acea cabana. Imi este greu sa ma despart de ceilalti, mai ales de tata, Kevin si Klaus. Am fost obisnuita ca fratele meu sa stea in ultimul timp departe de mine, dar sunt constienta ca de data asta va fi diferit. Nu ma refer la faptul ca ma voi muta definitiv in Haita SilverMoon. Ma refer ca voi fi cu mintea mereu la: daca e ok. Klaus nu a fost obisnuit cu atata responsabilitate. Vreau sa-i fie totul bine.