My Beast

Capitolul XXIV: "Nu stiu.."

<<< >>>

- Serios, Derek? Tu nu ai ce face acasa? il intreb, asezandu-mi bratele la piept.

- Nu imi plac femelele din haita SilverMoon. Sunt foarte irascibile.

Si tu un cretin, frate.
Nu inteleg de ce a venit aici. I-am spus sa stea in haita pentru a nu crea mare zarva. Trebuia sa ma gandesc ca el niciodata nu ma asculta. Bine, mai sunt momente cand o face, dar se pare ca azi nu. Cata durere de cap poate sa-mi creeze. Nu inteleg de ce am dat peste el in viata mea.

- Oricum, trebuia sa ma chemati cu voi! spune suparat Derek.

Pufnesc la replica lui si ma intorc pe calcaie. Fata aceea de catelus plouat nu iese cu mine. Lui Derek nu-i pasa niciodata, asa ca de ce sa-mi pese mie? A, da suntem cei mai buni prieteni.

- Eu trebuie sa ma schimb. Klaus, ai grija la adolescentele in calduri. Sunt ciudate! ii spun in timp ce imi flutur mana.

Chiar mi se par ciudate fetele astea. Pana acum nu mi-a pasat de viata lor amoroasa, dar am observat ca viseza prea mult la fratele meu. Nu cred ca s-a mai auzit pana acum de sora protectiva, dar chiar nu le vreau prin preajma.

Am facut o prostie mare sa nu mai merg la antrenamente. Probabil ca nici nu voiam ca membrii haitei lui Xender sa se apropie sau sa descopere lucruri despre mine. Iar acum obosesc prea repede...si transpir. Trebuie sa fac un dus.

"Zoe, promite-mi ca de acum nu ma lasi sa lenevesc toata dimineata in pat."

Cred ca cea mai grea parte va fi sa ma obisnuiesc din nou cu orarul meu incarcat. Chiar daca nu o sa mai fiu Alpha, voi avea o responsabilitate mai mare: Luna Haitei SilverMoon. Si asta e mai greu decat sa fiu Alpha deoarece nu stiu cum e sa fi una. Nu stiu nimic din ce ar trebui sa fac. O sa fie oribil. Imi va trebui timp sa ma acomodez cu noua "Ekaterina".

Dau sa plec, dar imi intorc privirea spre sufletul meu pereche.

- Ah, da. Ai si tu grija.

<<< >>>

A doua zi...

Cand eram mica nu m-am gandit niciodata la legatura dintre doua suflete pereche. Nu am crezut ca poate fi atat de puternica sau ca o sa-mi placa atat de mult.

Ca si femela, simt dragostea lui Xender si a lupului sau. Ma simt iubita. El umple un gol din mine. Pana acum nu mi-am dat seama, dar chiar sunt fericita alaturi de Xender. Poate ca am trecut si v-om mai trece prin greutati, dar stiu ca il am alaturi de mine. O sa fim mereu impreuna.

Traiesc un nou inceput. Imi las haita in care am trait douazeci si unu de ani. Imi iau ramas bun de la tata, Klaus, prieteni. Am impresia ca perioada aceasta de acomodare va fi grea. Foarte grea.

Ma asez in fata oglinzii. Salopeta neagra se aseaza perfect pe corpul meu, iar cerceii pe care-i port in acest moment, sunt cele mai frumoase bijuterii din lume. Au fost ai mamei.

Imi aranjez cu grija parul si ma mai privesc o singura data in reflexie. Bratele sale imi inconjoara talia. Imi las capul pe pieptul lui si zambesc la imaginea din fata mea.

- Stii, va trebui sa ma incalzesti in seara aceasta. Este frig.

Xender incepe sa rada, urechile mele bucurandu-se la auzul rasului sau. O sa ii ia ceva timp sa se plictiseasca de blestemul meu, pana atunci va trebui sa ii suport glumele referitoare la frig.

Ma intorc spre el. Nu am curajul de a ma uita in ochii lui. Imi pun mainile pe cravata lui si o aranjez alaturi de gulerul camasii. Simt cum imi aseaza o suvita dupa ureche. Oh, privirea lui e pe mine.