My Beast

Capitolul XXV:" Ritual"

<<< >>>

E liniste totala. Stam de ceva timp unul langa altul. Eu astept sa vorbeasca. El nu spune nimic. Ma uit pe furis la ceasul de pe perete. Mai sunt zece minute, iar luna va aparea. Am crezut ca daca il las sa se gandeasca, ii va fi mult mai usor sa imi spuna ce are de spus. Se pare ca nu-i asa. Nu ma lasa in mintea lui sau creierul lui e prea debusolat ca sa imi confirme ca pot patrunde printre gandurile lui. Nu inteleg de ce ii este atat de greu. Orice ar fi, nu pot sa-l parasesc.

-Xender, sunt aici! Voi fi mereu aici, orice secret ai fata de mine.

Poate il impulsonez. Poate ii va fi mai usor. Ce naiba?! E Alpha-ul Suprem. Nu cred ca ii este atat de greu. Probabil nu are destula incredere in mine si nu stie daca sa imi spuna sau nu...

-Mama mea a fost vampir.

-Poftim?

-Sunt hibrid.

Ma uit in ochii lui si pot sa vad ca nu ma minte. O, Doamne! De aceea nu mi-a zis totul despre tatuaj. "tin de noi" Oh, normal ca acum tin de noi. E vampir. De aceea el va avea cercul ala. De aceea se intelege atat de bine cu Derek. Toata lumea barfea acum cativa ani ca va izbucni un razboi intre varcolaci si vampiri deoarece Alpha-ul Suprem a intrat in perioada aceea de "cruzime".Nu putea sa lupte contra lui Derek. Nu cand avea nevoie de increderea lui si siguranta ca nu va spune nimanui de natura lui.

-Iubito, spune ceva.

-Amandoi suntem niste corcituri de tot rahatul.

Acesta incepe sa rada si ma strange in brate. Bineinteles ca rade. Tuturor le plac glumele mele. Ce naiba? Nu e nicio gluma. E foarte serioasa situatia. Sunt vrac. Mama nu a putut sa ma invete nimic despre ei pentru ca: de ce mi-ar fi de folos? Uite, mama, ca imi e de folos din moment ce nu esti aici. Nu stiu cine a provocat virusul asta si sunt al dracului de nervoasa. Poate sa ne omoare pe toti, iar eu nu pot sa fac afurisita aia de vraja.

"Mai stati mult, porumbeilor? Haita va asteapta."sunt intrerupta din gandurile mele de Melody.

- Trebuie sa mergem.

Imi aranjez putin parul, dandu-l usor dupa ureche. Se pare ca am emotii. Nu o sa mai fiu Alpha. Expir zgomotos si imi indrept spatele. Totul va fi bine. Am incredere in Klaus. Va avea mare grija de haita. Eu ma voi descurca.

Il iau de mana pe Xender. Acesta imi deschide usa, iar eu dau de aerul rece de afara. De ce sunt atat de multe evenimente iarna? Si de ce varcolacii isi organizeasca petrecerile afara? Aud cum se inchide usa si brusc ii simt bratul sufletului meu pereche pe talia mea. Ma trage usor spre el, simtindu-i mai puternic caldura corpului sau.

Membrii haitei se uita spre noi. La cativa metri departare se afla o mica scena. Acolo se afla fratele meu alaturi de tata si de primii in comanda. Zambesc cand imi vine in minte imaginea noptii in care am devenit Alpha. Daca va vine sa credeti, tata nu a participat. Era inca in perioada aceea de depresie. Ralph i-a luat sangele si a jurat in locul lui, in fata mea. Nu a fost cum mi-am dorit. Nu l-am avut alaturi. Klaus era prea mic pentru a ma putea incuraja. Familia mea nu a fost cu adevarat prezenta. Macar i-am avut pe Kevin, Collins si Derek langa mine.

Dar nu voi permite sa se intample acelasi lucru in seara asta. Klaus nu va uita ritualul asta. Va fi multumit de absolut totul. Ii are pe cei din comanda cu sufletele lor pereche, pe tata, pe prietenii lui. Membrii haitei il iubesc cu adevarat. Sunt prezente toate persoanele importante. 

Inainte de a urca prima treapta, ii observ pe Derek, Phoebe, Ryan si Ralph. Ma intorc spre Xender, iar el imi zambeste. Au venit. Oh, Doamne. Nu am crezut ca vor reusi.
Ar fi fost frumos daca ar fi ajuns si Ken. Dar nu putem lasa haita doar in mainile lui Shaw.