My Beast

Capitolul X:"Caldura"

<<< >>>

Incearca inca putin,Kate. Nu e mare lucru sa te machiezi. Inca putin si nu o sa isi dea nimeni seama ca nu esti in regula.

Am aruncat rimelul undeva pe masa de machiaj. In ultimul timp nu imi mai pasa de nimic.
Haita nu m-a vazut de patru zile,ceea ce nu e bine. O sa ajunga la banuieli si nu este nevoie de asa ceva.

Mi-am prins parul intr-o coada si mi-am luat paltonul si bocancii. Am nevoie de o plimbare si in afara de asta,va trebui sa asist la antrenament.

Imi simt fata palida,chiar daca este acoperita de pudra. Ochiii ma dor si ma ustura si m-am trezit acum o ora. Bratele se plimba pe langa corp. Am impresia ca am febra musculara si nu pot tine nimic in maini,dar nu cred ca asta e problema. Picioarele imi sunt aproape amortite si imi e foarte greu sa merg.

A trecut mai bine de o luna in care nu am mai vorbit cu el. Probabil nici nu vreau sa il vad sau aud,arat oribil. Nu as vrea sa ma vada asa. Si dupa ma gandesc ca nu ma pot reface fara el.

Cobor scarile. Pe tot parcursul coborarii ma tin strans de balustrada de frica sa nu cad. A trecut o ora de cand am vomitat,doua zile de cand nu am mai mancat nimic si saptesprezece ore de cand am inghitit ultimele pastile. Concluzia:sunt cel mai nevarcolac din haita. Stai,sunt singurul nevarcolac din haita.

Cand ajung la parter ma asez pe antepenultima treapta si incerc sa imi recapat ritmul normal. Obosesc mai repede. De aceea nu am mai facut antrenamente de doua saptamani. Nici nu stiu cum am reusit sa le fac pana atunci.

M-am sprijinit de perete si m-am ridicat. M-a cuprins o ameteala usoara care ma facu sa imi tin mana pe frunte. Asta mi se intampla cand ma ridic brusc. Am facut cativa pasi pana la usa. In drum spre ea am dat in partea dreapta de bucatarie,unde erau toti la masa.

Mi-am auzit numele,dar nu ma intereseaza. M-au simtit si s-au oprit din discutie,pe moment. M-au analizat cu o privire insistenta,care ma enerva.

-Daca nu incetati,va omor pe toti!

Am deschis usa,izbindu-ma de un vant puternic si rece de iarna. Am inchis-o in urma mea si am respirat adanc. Nu am mai simtit demult adierea aceasta pe pielea mea.

Am coborat scarile ca deobicei. Spatele drept,capul in fata,nimeni nu te opreste,tu esti cea care conteaza. Probabil mereu am fost egoista,putin narcisista,dar toate au fost pentru a ma apara pe mine si haita mea. Nu vreau sa dezamagesc acum,chiar daca arat in halul asta.

Zapada acoperea pamantul cu un strat gros. Deja imi inchipui adolescentii astia lenesi care se joaca in zapada in loc sa faca antrenamente.

Si am avut dreptate. Pe terenul de antrenament nu era nimeni. Masinile erau aliniate frumos la locul lor,iar mai aproape de mine erau cativa varcolaci care aranjau teritoriul. I-am facut unuia sa vina spre mine. In cateva secunde se afla in fata mea.

-Alpha,ma bucur ca sunteti bine. Am simtit o aura negativa in jur.

-Multumesc. Ce se intampla cu antrenamentele?

-Nu stiti? Beta a spus sa le intrerupem pentru cateva zile.

Poftim? Cum a putut sa faca asta? Kevin mereu imi spune parerea lui,dar eu dau oridinele. Daca as fi capabila sa fac ceva,l-as injura mental. Dar asta mi-ar provoca un lesin sau ceva mai rau.

-Sa reincep din momentul asta. Scoate-i afara! Trei ore antrenament intens.

Chiar dupa ce mi-am terminat replica,i-am intors spatele si m-am indreptat spre padure. Nu are rost sa ma enervez. Stresul nu ma ajuta. Daca o sa continui asa,probabil nu o sa mai pot ajunge pe proprile picioare inapoi.
Am vazut ca nimeni nu ma urmarea deoarece toti erau surprinsi de schimbarile facute. Dar nu permit odihna patru zile la rand,din moment ce nu sarbatorim nimic. Nu inteleg cum si-a permis Kevin sa ia o asemenea decizie.

La un moment dat m-am asezat la marginea unui copac,'ingropandu-ma' in zapada. Recunosc ca am obosit si am simtit nevoia sa imi iau telefonul. Am format un numar care l-am salvat data trecuta in agenta si mi-am dus tefonul la ureche.

Nu rezistam,asta era sigur. Aveam nevoie de ajutor.

-Sunt Alpha DarkWolf. Vreau sa vorbesc cu Ralph!am spus cele doua propozitii dintr-o singura suflare,nu inteleg de ce ma simt asa.

-Ekaterina?

Atunci am izbucnit in plans. Mi-am strans genunchii la piept si mi-am dat drumul lacrimilor. Vocea lui mi-a facut corpul sa vibreze.

-Vreau sa vorbesc cu Ralph!repet inca o data.

Cred ca aveam o problema grava. Simteam nevoia sa vorbesc cu Ralph pentru ca el era singurul adult care stia de sufletul meu pereche. Dar intr-unul fel stiam ca nu poate sa imi dea un sfat.

-Ajung cat mai repede la tine. Te rog,nu face nimic!

Si atunci nu am mai auzit nimic. Telefonul meu cazu pe zapada,iar capul meu pe genunchi. Nu mi-am iubit niciodata viata,nu aveam nici o problema sa mor.

<<< >>>

M-am trezit in intuneric,jos,pe omat. Eram ghemuita langa un copac care nu imi oferea nici o caldura. Urasc blestemul asta.

Telefonul imi suna. O lumina mica se vedea la un metru de mine. Cu ajutorul ei,l-am gasit si m-am intins dupa el. Kevin ma apela. Nu vreau sa ii raspund.

Mi-am infipt degetele in scoarta copacului si m-am sprijinit de el. Cat timp am dormit? Ora este sapte.
Incetul cu incetul am facut pasi spre casa. Corpul imi tremura si durerea de spate aparu din nou. Simteam un gol in stomac. Ochii mi se inchideau incet,dar incercam sa ma opun actiunii lor.

Cand am iesit din padure am dat se casele luminate. Nimeni nu era afara. Nici nu trebuie. Nu vreau sa ma vada cineva asa.
Cred ca regret pentru prima data ca, casa mea e asa departe.

Am inaintat lent,dar stiu ca am ajuns intr-o vreme,cu telefonul inca bazaind. Cum era in caracterul meu,trebuia sa trantesc usa,dar nu am facut-o. Nu aveam nici macar puterea asta.
Am scapat cat de repede de bocancii uzi leoarca,la fel si paltonul meu.

-Melody,ciocolata calda!ii spun fara a striga.

Cred ca ea face cea mai buna ciocolata calda,in afara de mine. Probabil,acum,nici nu m-a auzit,dar nu pot sa mai repet o data.

M-am asezat pe scara care face diferenta intre prima parte a intrarii si canapea. Mi-am sprijinit capul in maini si am privit in fata mea. Woau,nu i-am simtit. Kevin statea pe una dintre canapele alaturi de tata. Se holbau la mine. Si pe el il simteam,stiu ca e aici. Dar nu ma pot misca.

Dar,in acel moment,prin telepatie,s-a ridicat si a fugit spre mine,ingenunchiand in fata mea si imbratisandu-ma. M-am lasat in bratele lui si i-am inhalat parfumul. Era o imbratisare de urs care ma incalzi complet si imi facu durerea sa se diminueze.
Nu simteam nevoia sa fac ceva in afara de a sta in bratele lui.

Am simtit cum sunt ridicata in aer,iar la un moment dat el s-a asezat pe fotoliu,eu in bratele lui. Am auzit cum ceilalti pleaca. Am ramas singuri.

-Am vorbit cu tatal tau. De ce nu m-ai sunat mai repede? Cum ai rezistat?ma saruta in crestetul capului.

-Te rog,nu pleca.

-Shh!ma legana in bratele lui,lasandu-mi cate un sarut pe fiecare centimetru al fetei. Sunt aici. Imi pare rau ca te-am lasat,iubito.

Atingerile lui mi-au luat durerea,dar simteam ameteala in jurul meu.
A venit aici,pentru mine. I-am privit ochii. Erau rosii,obositi ca ai mei. Sa nu mai spun de cearcane. Dar cu toate acestea,arata bine,prea bine.

Nu pot sa mai stau departe de el. Nu pot sa raman aici. Zoe are dreptate. Sunt o Luna. Am o alta haita......

Ahm...nu stiu cat de reusit este. Imi pare rau daca nu e la asteptarile voastre.
Totusi,o parere?:*