C'est fini

102 6 0
                                    


Am început a sângera,

sub primele priviri amare

Spre-un necunoscut ştiut

al viselor impare


Şi m-am cusut adeseori

cu firul amăgirii mele

din pulberea otrăvită

a firii reci din acuarele


În castelul tău de ţurţuri

Te plimbi dizgraţioasă

Pitindu-te să fii...

Amăgita mea crăiasă!


Am străbătut citadele...

Căutându-te într-una

Luptând cu santinele

În care se reflectă luna


Dar tu Împărăteasă,

Laşi moarte în urma ta

Şi viaţă pe unde mergi

Eu rămân, în umbra ta


Căci ce folos au încercările?

Când tu te-ascunzi plenar

În crude fremătări

După surâsul selenar?


Eu plec... te las cu bine!

De azi nu mai hoinăresc. 

C-am regăsit în mine

Ce din tine, nu voiesc!


Sângerările se vor duce

Şi rămân doar sedimente...

Rămân doar mici sculpturi,

Din cheagurile de sentimente.


C'est fini...





Sentimente-n rime!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum