Sentimente-n rime!

Călătorul

Sunt străin într-o lume veche..

Îmi caut libetatea îmbracat în zeghe.

Printre plante veştejite ce-mi îngână paşii,

Pe cărările mohorâte, cu ochii roşii.

Resimt copleşitor dezamăgirea,

Dar ridic privirea şi-o proptesc cu iubirea!

Privesc spre ceru-mi insipid şi incolor,

Nu pot s-o cobor, căci rănile mă dor!

Ş-apoi.. de-aş pune-o în pământ,

Mi-aş pune cruce la mormânt!

Îmi vine-un gând.. şi plec din nou,

Pe-acelaşi drum făr' de ecou..

Ce-a lăsat în urmă vreascuri înflorite,

În petale de flori de mucegai împodobite.

C-am învăţat că fiecare moarte naşte viaţă

Şi-n fiecare, se-ascunde o altă faţă.

Iar eu.. mă schimb, printre fiare ruginite,

Am visele scrise pe fâşii mototolite.

Zac mucegăite, pe masă..

Oricum, cerneala mi se varsă!

Pe palme..  cu ele pictez pereţii,

Scriu ce-mi dictează vocile dimineţii.

Compun "memoriaul unei inimi arse"

Într-un trup incinerat până la oase!

Devreme.. şi asta n-a fost farsă.

Oricum, eu-mi port mândru această gioarsă!

Apoi.. las frica jos şi pictez peretele,

Pun urme de negru şi-mi las ampretele.

Las părţi din mine, le aştern în etern

Le scriu cu glas Divin ce răsună-n infern!

Nu mă tem! Urmează să-mi iau zborul,

Zic rugăciunea şi plec..

- Eu... călătorul!

✦