Sentimente-n rime!

Altă realitate

Neatent, galopez pe arii întregi de arătură

Accident, am scăpat, fără vreo zgârietură

Indiferent, aceaşi stare, fără ură

Coeficient, prea mic, sete de cultură

Incoerenţă, între suflet şi trup

Părţi din mine le astup, le rup

Le-ndoi, dar uite cum se fac la loc

Storc din mine strop cu strop, cu foc

Rup din inimă pe loc, mă lasă rece

Mă mint frumos, prost, lasă că trece!

Zece.. mii de cuvinte îmi spun în gând..

Că totul se schimbă în timp, retezând

Cu ample lovituri, problema din rădăcină

Dar pune lama strâmb, taie din tulpină

Şi nu foloseşte la nimic, căci se regenerează

Ia totul în râs, fără plâns, exagerează!

Aberează, alterează rapid orice-i prosper

Blochez, nu las, nu-s aşa prost, sper

Opresc totul, arunc privirea către ceas

Ceasul aruncă în mine cu ceea ce a rămas

Mă atenţionează, sunt înconjurat de butoane

Pe care să apăs fără să mă sparg ca niste baloane?!

De săpun.. ce spun?! În aceeaşi situaţie suntem mulţi

Şi mulţi se-arată capabili să mute munţi

Unii reuşesc, alţii doar gura de ei,

„Ăsta-i bun pe post de vocalist!"

Şi eu printre acei ce se cred lei, trist.

Să mă prezint.. artist!

Aşa pretind a fi, în umbră

După paravane însă, realitatea-i sumbră...           

Duc luptă dură, fără sabie, aproape ireală...

Creez o nouă realitate, cu pensula, aproape ideală!

Aici totul capătă sens, trăiesc intens

Energie nelimitată, o simt cum planează dens

Taie orice respiraţie, pun culori vii

Pe suprafeţe pustii, se simt vibraţii mii şi mii.

Haşurez un animal prietenos

Ce are ca scop prietenia şi nu goana după os!

Trag linii intersectate, apar perspective

Fiecare cu scopuri constructive

Trasez orizonturi, linii făr' de sfârşit,

Sub culori, întunericul e copleşit!

Liniştit, desenez nori, verdeaţă

Cale ferată, staţia e drept în faţă!

Urc problemele în tren şi le fac cu mâna

Bilet doar dus, până se termină şina.

Iar eu o iau la pas, în propriul univers,

Privirea sus, aer în piept, e clar.. am mult de mers!

Dar măcar o fac cu plăcere, aici e linişte.

Mă gândesc la rătăcirea mea pe mirişte.

Studiez atent propriile defecte,

Presar culori pe ele, le fac imperfecte!

Merg cu pensula în mână

Retuşez din mers orice impuritate meschină.

N-arunc pe nimeni vină, nu umblu cu vrăjeli!

Îmi asum, sunt priceput în a face greşeli.

Dar nu mă impacientez, ştiu că-i ceva firesc!

Îmi revăd creaţiile din trecut, păreau că strălucesc...

Azi mi se par abstracte, asimetrice toate,

Dar fără acea perioadă, nu eram aici poate.

Omul are nevoie de căderi ca să înveţe,

De căldură sub formă de iubire, ca să-l dezgheţe,

Ura nu mi-a făcut bine niciodată,

Mă îmbrâncea să mă mai rănesc o dată!

Ştiu, sunt un om slab, dar pe atât de puternic

Un om păcătos, dar pe atât de cucernic

Voi izbândi în acest război paşnic,

Chit că va trebui să lupt pentru asta, veşnic!

Încă aştept acea zi plină de însemnătate

Ziua când visele se schimbă-n realitate...

✦