Sentimente-n rime!

Luptă contra timp!

Păşesc pe drumul ăsta părăsit,

E noapte, iar visul pare de negăsit

Păşesc printre şoapte ce lasă gropi

Adânci, iar cerul mă loveşte cu stropi!

Ce se prefac în ţurţuri, apoi mă îngrădesc,

Ca pe-un animal într-o cuşcă, mă regăsesc!

Instant îi lovesc la bază, mă rotesc pe-o rază

De-un metru, ciobesc câţiva, ca pe-o vază!

Pământul vibrează iar voinţa din mine ţipă,

Vreau să ies de-aici dar orice efort e risipă!

E ca şi cum lupţi cu gripă şi bei rece,

Vremea trece şi eu-s tot aici de vreo zece...

Ani! Fir-ar, mă lupt iar contra naturii,

Contra firii, stării, contra urii!

Vin iar nebunii şi îmi îndeasă oase numerotate

Prin golurile cuştii ăsteia blestemate!

Şi-apoi fiecare se-aşteaptă să i le înapoiez

„Ajutorul" mă face să mă îndatorez

Mă face să mă simt povară...

Mă-ntreb iară „unde-s vremurile de-odinioară?"

Cu cânt de păsări şi plâns de vioară.. în fundal?

Îmi cânta mereu, în linişte sau în plin scandal,

Vioara a-plâns pentru mine încă din prima zi!

Ştia cine, unde şi mai ales cum voi fi,

Sau ce voi fi... însă-mi cânta cu speranţă în glas!

Mă chema la luptă, însoţită de un contrabas,

Îmi urma fiecare pas... însă-acum s-a pierdut,

În paşi de dans pe undeva.. şi-s singur şi tăcut!

Şi-acum inima n-a mai bătut, inima-i bătută!

Nu mai strigă acum, e mută, multă durere avută,

Luptă pentr-o cauză pirdută, sau aşa a simţit,

Eu încă mai am scânteie-n ochi, încă lupt, eu-s nesimţit!

Nu simt la fel.. sau aşa pretind, mă strecor printre gânduri,

Printre cele mai negre, ce m-arată între scânduri...

Las în urmă nişte rânduri şi unii mă vor plânge,

Alţii se vor stinge.. de dor! Iar alţii mândri cu-al meu sânge,

Mânjiţi pe palme... : „Înc-un fraier s-a stins, mersi Doamne!"

Sunt gânduri ce-au ucis inima şi dau frisoane,

În zgomote de tromboane mă fac că n-aud şi continui!

Şi mă-nvinui de toate,  dar îmi port cuşca-n spate şi mă chinui,

S-ajung undeva, mă zbat neîncetat fără repaus, până la leşin!

Până am un declin, un chin, sau fac gaură-n destin!

M-am lămurit, unicul inamic sunt eu, un om ostenit,

Îmi port ploapele cu greu, de viaţă secătuit,

Mă lupt contra, timp! Contra fac şi contra zic

Gândesc contra... nu renunţ pentru nimic!

Dacă mi-e scris să mor încercând, voi încerca din nou

Am două drumuri de acces,  „laş" sau „erou"!

✦