Sentimente-n rime!

Te părăsesc...

Era toamnă şi se-arăta un început,

Asemeni unei frunze ce s-a desprins de-un pom tăcut,

Venirea ta subită m-a-ncremenit...

M-a lăsat întrebător şi cu sufletul dezvelit.

Mă priveai în adâncuri prin priviri,

Iar eu, nu ştiam ce-ascunzi prin amăgiri,

Subtile, sau vizibile pentru toţi

Te-ai apropiat mimând că ştii cum să te porţi.

Erai în preajmea mea analizând tot ce fac

Unde mă duc, de unde vin sau de ce tac,

Încet-grăbit m-ai confiscat pentru tine,

Iar eu, confuz, nu destingeam răul de bine!

Mă duceam inconştient spre ceva iminent,

În acea clipă nu funcţiona nicio formă de raţionament,

Şi iată că într-o vară m-ai făcut al tău, pe nepregătite...

Şi-a trebuit să te urmez pe căile-ţi grăbite,

Te-ai legat de tot ce-i al meu, în zilele următoare

Şi-au urmat clipe şi anotimpuri schimbătoare,

Am început să te învinuiesc, să te resping

Să te urăsc neîncetat, să te împing

Mi-am plecat capul ca să-mi fugă lacrimile,

Pe faţă şi-apoi pe palmele-mi umile,

M-am certat cu mine, a fost greu,

Am strigat la tine şi-apoi la Dumnezeu!

M-ai dus pe pragul prăpastiei de multe ori

Mi-ai arătat adâncul ei şi cum poţi să mori!

Apoi am învăţat să trăiesc iar,

Şi că se merită atunci când nu-i în zadar,

După dureri şi suspine te-am iertat

Şi-ţi sunt recunoscător pentru ce m-ai învăţat!

Între timp am devenit echipă, m-ajuţi cu ceilalţi,

Mă-npingi către limite, mă cobori, mă-nalţi,,,

Am învăţat care era sopul venirii tale aici,

Să mă aperi de mine, de rău, de frici!

Dar totul are un capitol final

Vreau să te uit iar eu să mă întorc la normal...

Trebuie! Nu sunt egoist!

Dar prezenţa ta aici mă face foarte trist...

Am un drum pe care vreau să-l finalizez,

Mai mult de-un vis pe care vreau să-l realizez!

M-am născut c-un scop precis

S-ajung spre lumea de dincolo de vis

Şi asta fără tine.. te părăsesc!

Merg spre răsărit, nu mă opresc.

Căci vreau să-mi închei glorios cartea

Am venit aici să dau şi să-mi iau, partea!

✔