Sentimente-n rime!

Apus de anotimp!

Soarele s-a ruşinat, stă pitit după nori

Ziua, iar noaptea doarme dus, până-n zori,

Eu,  prietenos din fire, îi ţin companie,

Când pot... dar fără ca el să ştie!

Rar, atât de rar încât am impresia că m-a uitat,

N-o fac forţat, dar ştiu că nu s-a supărat!

Vântul, se joacă lin prin al meu creştet,

Ochii mei privesc în jur, e veşted!

E toamnă, bucurie, dar şi melancolie

Îmi trec prin gând, timpuri ce nu par să fie...

Cerul e albastru, dar nu atât de viu,

Şi-i frig, cu mâinile îngheţate, chiar nu ştiu...

Să fie toamna de vină.. sau sufletele din jur?

Nu pot, nu ştiu şi nici nu vreau să mă asigur

Singur... mă retrag şi de această dată,

Cotrobăi prin cutii, caut după hartă!

Poate m-am rătăcit... ori e de la ceaţă!

Sau poate... ecoul inimilor lor de gheaţă!

Şi pân' la urmă, ce dacă-i ceaţă? Ce dacă-i frig?

Ce dacă sunt departe, trebuie să strig?

Să zbier? Cu ce folos, lupta se dă individual

Fiecare luptă cu el şi la nivel spiritual!

Tu, nu cumva să crezi că fac pe „tristul"!

Chiar deloc! Sunt culturist de când practic „optimismul"!

Medaliat de viaţă... şi nu c-aş fi ieşit eu primul,

Se întâmplă adesea să nu prind nici podiumul

Fac gafe ce mă trimit direct pe ultimul... loc!

Suflu în palme... e frig, aduc paie, fac un foc!

Trag o buturugă, m-aşez şi-arunc ochii spre cer

Luna-mi ţine companie.. Uite, mi-a trimis un înger!

Soarele m-a părăsit, e ora lui de culcare,

Iarăşi n-a uitat să-mi lase-n dar două stele căzătoare!

Picior peste picior, braţele încrucişate,

Intenţionez să stau aici până-o supăr şi pe noapte!

Şoapte aud, luna-mi spune să fiu calm şi răbdător,

Mi-e prietenă, o urmez, sunt un bun ascultător.

Un simplu muritor, dar uneori prind chiar şi aripi!

Şi nu-i efectul nu ştiu ce licori, nu te pripi!

Nu clipi! Oh, fii relaxat, glumeam!

N-ai prins gluma? Nu?! Doar mă jucam!

Cine-s eu să impun toate aceste reguli stricte?!

Nu sunt eu genul ce dă startul la conflicte.

Doar cu mine mă mai cert, sunt furios de prost...

Nu mă întreba de ce, ştiu că m-agit fără rost!

Ştiu cum am fost, mă pierd uşor, intru în panică,

Lăsând asta la o parte, sunt o fire paşnică,

Uşor vulcanică, iar dacă n-aş fi fost astfel

Eram tocat şi mâncat, ca pe-un fraged „mititel"!

N-aveam cum altfel, aşa m-am construit,

Se datorează mediului în care am convenţuit.

Aşa-m trăit, mă simţeam obligat să ripostez,

Nu pot lăsa să mi se ia ce-i al meu, protestez!

Aberez, dar ştii şi tu că am dreptate,

Atunci când visezi ceva vrei să fie realitate!

Nu doar imaginaţia colorată a unui copil prostuţ

Faci posibilul, le arăţi că poţi şi singur să aluneci din pătuţ...

Cândva voi demonstra cât şi cum, dar mai ales ce pot să fac

Mă asemăn cu Moş Craciun, nu ştii câte am în sac!

Chiar şi atunci când sunt posac, mai am multe de arătat

Multe lucruri de învăţat, căi de urmat,

Lupta asta reuşeşte să mă ţină interesat

Ingoranţa unora... mă face şi mai determinat

Şi mă amuz uneori, când văd că sunt luat drept copilaş

Sunt distrat, nu ştiu ei ce-mi zboară prin creieraş!

Ştiu că aspectul nu coincide cu interiorul

Dar poate fi şi-un avantaj, păcălesc privitorul!

Pe tine, pe el, pe ea! Aşteptaţi şi veţi vedea!

Ador să fiu subestimat şi să răsar precum o stea!

...

Şi-am aţipit acolo pe buşteanul noduros,

Cu gâtul sucit pe scoarţă, dar măcar visam frumos!

✔