Acrostih

147 5 8
                                    

Stelele simt suspine susţinute,

Iscând intens incendii, iute!

Meticulose-şi menţin menirea, mute,

Trece timpul.. trec tăcute toate.

Efemere, emit emoţii-n eternitate..

 

Vise.. vibrând voiesc viaţă,

Infuzând iluzii, ies-n ignoranţă.

Azvârlite apoi-n aur, argăţesc..

Ţopăind ţinute-n ţarcuri, ţistuiesc..

Aducând aluzii arse.. aţipesc.

Sentimente-n rime!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum