Liceul de Criminali [ CreepyPasta Story ]

Liceul de Criminali - Furtuna - Capitolul 8

  Cum mi-am imaginat, asta a fost cea mai lunga zi din viata mea. Parca timpul se misca cu incetinitorul. Cand s-a sunat dupa ultima ora am putut a respir normal si m-am lasat sa cad pe banca de parca tocmai as fi terminat cativa kilometri de alergare fara pauza.

  - Tu nu pleci acasa? ma intreaba Aiki lovind cu palmele in banca mea.

  - Trebuie sa astept rasaritul. ii raspund fara sa ma ridic.

  - Rasaritul? Asta e tocmai peste o ora. De ce tocmai atunci?

  - Tu nu ma intrebi, eu nu te mint. ii spun o replica dintr-un film pe care l-am vazut.

  - Esti atat de necooperant. Ne vedem maine. ma saluta si o aud cum il saluta si pe Alex int imp ce iese.

  Abia atunci ma ridic si ma dau cu scaunul in spate, ca sa-l vad pe Alex cum vine si se aseaza in locul lui Jeff.

  - Cred ca abia astepti sa mergem. 

  - Cu siguranta. In sfarsit o sa primesc si eu niste raspunsuri. ii zambesc uitandu-ma la ceasul de pe perete. Cred ca ar trebui sa mergem. Sunt sigur ca deja e acolo.

  M-am ridicat si am pornit spre usa cu Alex pe urmele mele. Nu stiu de ce ma simt atat de emotionat, atat de curios si, in acelasi timp, atat de speriat. Nu stiu ce urmeaza sa aflu. Nu stiu ce ma asteapta. O sa aflu despre mama mea si unchiul Noah, despre ce s-a intamplat acum 19 ani, inainte sa ma nasc eu. Am inceput sa rad singur la gandul ca totul arata ca o poveste dintr-o carte sau un film prost.

  - Ai grija!

  In momentul ala n-am fost atent cand m-am ciocnit de cineva. Am clipit de cateva ori ca sa-l vad pe tipul cu masca albastra, Eyeless Jack, cum isi aduna masca de pe jos. I-a cazut la ciocnire.

  - Imi pare rau. Nu eram atent. bomban, iar el isi pune masca la loc.

  - Sa stii ca o sa intri in mari belele daca continui asa. ma atentioneaza, inainte sa ma apuce puternic de umeri vrand sa ma imbranceasca, dar m-am incordat si nu a reusit.

  - Ce te-a apucat? marai si vreau sa-l imping.

  - Stai..nu...ochii tai. Sunt rosii. 

  - Ha?

  Ma uit la Alex, care facuse ochii mari, ramas cu gura cascata.

  - Sunt rosii. confirma, iar eu imi duc mainile la ochi.

  - Probabil pentru ca esti un demon cap sec. apare si Jeff de naiba stie unde, privindu-ma incruntat. Cum i s-a intamplat si roscatelului, puterile tale au rezonat cu cele ale lui Jack. 

  Ne-am uitat unii la altii inca cateva clipe, inainte ca E.Jack sa ridice din umeri si sa urce la etaj, unde probabil ca avea treaba. Am inghitit in sec si l-am urmarit simtindu-ma ciudat. De ce puterile mele si ale lui Alex au reactionat la tipul asta? Si stai...puteri? Jeff m-a apucat de mana si m-a tras spre subsol.

  - Iti explic totul imediat. imi spune in timp ce inaintam pana la usa veche, care arata de parca nu ar mai fi fost folosita de sute de ani.

  Totusi, Jeff trece de ea de parca ar fi cel mai obisnuit lucru existent. 

  - Roscatelule, tine-te de asta ca sigur ne pierdem pe aici. 

  - Nu-mi mai spune roscatel. bombane Alex apucandu-mi mana.

  Am continuat sa inaintam in felul acesta, printr-o camera intunecata, atat de intunecata incat ma intrebam cum reuseste Jeff sa vada sa ne conduca. Intr-un fel imi da fiori tot intunericul acela ciudat si mort, dar in acelasi timp e si linistitor. Ca si cum acela ar fi locul meu.