Liceul de Criminali [ CreepyPasta Story ]

Liceul de Criminali - Furtuna - Capitolul 16

Patru luni de coma. Trei luni paralizat fara sa pot vorbi sau respira singur. O luna dupa ce am inceput sa imi misc capul. Inca doua luni pana m-am putut ridica in picioare. O luna pana l-am pocnit pe Alex pentru ca facea misto de mine. O luna pana ce singurul bandaj ramas pe mine era cel de la umar, care nu ma lasa sa-l fortez prea tare. 

  Cu asta se face un an de recuperare. Cel mai negru an al vietii mele. Am facut 20 de ani fiind paralizat si acoperit cu bandaje. La multi ani mie! Stai, mai mentionez si ca a fost in perioada cand eram in coma? N-am inteles niciodata ce este fericirea pana in momentul in care am iesit intr-un final pe usa casei impreuna cu Alex si Jeff. Slender ne-a lasat pe amandoi sa stam in casa lui pana m-am recuperat, iar acum este marea zi.

  Am mers cu pasi mari pana la usa si am impins-o cu putere dand-o de perete. Aerul rece al padurii moarte a lui Slender Man m-a lovit direct in fata ca o palma a fericirii. Nici nu mi-a mai pasat ca sunt adult, ca am o imagine destul de fioroasa sau ca nu acum mult timp aproape am murit, ci m-am avantat in afara casei invartindu-ma si miscandu-ma, simtindu-mi toti muschii rigizi dupa atata stat. O sa regandesc momenetele cand ma simt atat de lenes incat as prefera sa stau un an fara sa ma ridic din pat. Nu este atat de placut pe cat suna. 

  - Daca-ti incepi cariera de balerina, te rog sa ma chemi la spectacole. Ar fi o imagine pe cinste sa te vad in colanti. 

  Nici nu m-am suparat pe Jeff, ci m-am intors si i-am zambit. 

  - Ce zici ca data viitoare sa stai tu paralizat in pat un an intreg si dupa sa nu reactionezi asa. 

  A tacut si m-a privit intelegator. M-am intors brusc si l-am strans pe Alex in brate bucuros de revenirea mea. 

  - Am inviat! incep sa topai in jur fericit.

  - Dar nu pentru mult timp daca nu te potolesti acum din efort. 

  M-am oprit si m-am dat doi pasi in spate ca sa ma pun in pozitie dreapta de armata. Dr. Smiley e o persoana interesanta si destul de intelegatoare, atata timp cat nu iti pui sanatatea in pericol. Mai ales dupa ce s-a chinuit o gramada sa te vindece. Nu e specialitatea lui vindecarea ranilor sau chestiile de genul, dar pentru toate specimenele ce se gasesc in Liceul de Criminali a trebuit sa se sacrifice. 

  - Poate ca te-ai vindecat in mare parte, dar asta nu inseamna ca nu risti sa-ti zboare mana cand te astepti mai putin. Deci fara efort, ne-am inteles?

  S-a incruntat, iar eu am aprobat categoric. M-a amenintat de multe ori ca o sa ma foloseasca pentru practica pe oameni daca ma prinde ca se deschide vre-una dintre rani. Era amuzant, eu paralizat, nepund sa vorbesc ma uitam cu o privirea panicata la cum ma ameninta, fara nici o posibilitate de aparare. A fost foarte amuzant.

  Vantul a inceput sa bata, ingetandu-mi corpul pana in maduva oaselor. Dupa toata faza cu paralizia si vindecarea am devenit destul de sensibil la frig, asa ca am preferat sa intru in casa, urmat de toti ca niste catelusi. Ma amuza sa-i vad asa, cum se tin dupa mine. Ma face sa ma simt important. Dintr-o data imi vine o idee in minte si ma intorc spre Alex.

  - Asta inseamna ca ne putem intoarce la unchiul Noah?

   In acest an am stat stat in casa lui Slender man impreuna cu Alex. Nici Dr. Smiley nu traieste in casa asta, dar a preferat ca pe timpul vindecarii sa stea langa mine. Cum sa nu te simti iubit cu astfel de persoane langa tine? 

  - Slender ne-a oferit cate o camera aici daca vrei sa ramanem. Dar cred ca i-ar placea sa te vada dupa tot acest timp. Tu decizi. 

  Starea de fericire s-a cam dus cand m-am uitat atent la el cum ridica din umeri si zambeste putin fals. Acum nu ma mai evita, dar nici nu mai e ca inainte. E distant si prefera sa nu ma asculte cand incerc sa-i povestesc un secret sau ceva de genul. Nici de timpul petrecut in Lumea Demonilor n-a vrut sa auda prea multe, desi era evident interesat de asta. Ceva e inneregula cu el si mi-am pus de mult in minte, pe lista de chestii pe care trebuie sa le fac, sa incerc sa-l ajut si pe el. 

  - Tu ce zici? ma intorc spre Jeff nestiind ce sa ii raspund lui Alex.

  Cum Alex s-a indepartat, Jeff a devenit un fel de inlocuitor. El e mereu cu noi si se trezeste deseori cu o replica care incepe cu "Karina a fost/ar fi fost..." sau "Karina a facut/ar fi facut..." si tot felul de chestii asemanatoare. Oricat ar incerca sa nege, el a fost indragostit de Karina, si probabil inca este. Ii lipseste mult. Cumva, imi este mila de el. Dar nu stiu ce sa fac si nici nu ma pricep. Inca sunt incepator la relatiile de socializare cu alti oameni.

  - Nu stiu, adica nu cred ca o sa fie ceva rau daca stati. ridica din umeri si se uita la Alex care parea la fel de nedumerit ca si el.

  Intr-un final imi dau ochii peste cap si decid singur sa il intrebam pe unchiul Noah ce ar trebui sa facem in situatia asta. Cum tot eram liberi, am decis sa mergem chiar acum la el. Dr. Smiley n-a parut prea incatat, dar s-a invoit si ne-a lasat cu conditia ca eu sa merg la pas normal si sa fac pauza la primul semn de oboseala. Deja ma scot din sarite toate restrictiile astea. Mai nou am si un regim strict pentru vindecare optima. Ma schimb cu niste haine primite de la Jeff si in jumatate de ora suntem gata sa pornim spre casa unchiului Noah. Daca n-am mai iesit din casa de atata timp parul mi-a crescut anormal de mult, asa ca l-am prins intr-o coada de cal la spate. M-am privit ciudat in oglinda. Acelasi eu ca de obicei, mult mai palid si cu cearcane sub ochi, dar cu aceeasi privire putin fioroasa pe care sunt curioasa de unde am mostenit-o si cu parul lung ca al unei fete. Desi parca imi cam place. 

  Inainte sa plecam Jeff ne-a intrebat daca poate veni sa il vada si el pe Noah. Mi-a parut rau sa ii spunem ca nu poate si i-am explicat pe scurt despre paza pusa pe casa noastra si despre cum va disparea daca mai aducem pe cineva acolo. Dar i-am promis ca o sa ii spunem ca a vrut sa il vada.

  Asa am pornit impreuna cu Alex prin padure spre casa unde am fost inchis toata viata mea. Inca nu-mi vine sa cred ca am ajuns sa o parasesc. Ca am cunoscut atatea persoana si ca am sansa sa invat la un liceu normal...ei bine, pe cat de normal poate sa fie Liceul de Criminali. 

______

Rai dupa un an de recuperare muhahaha.

Ca sa fie clar: pozele astea nu sunt reprezentari exacte, nu or sa fie vreodata. Sunt doar niste repere facute din distractie de mine. Daca vreti sa ma opresc nu le mai pun ^-^