Liceul de Criminali [ CreepyPasta Story ]

Capitolul 25

Dupa ce i-am gasit o prietena lui Cam si acum ca o am pe Saya langa mine parca totul a revenit la normal. Pe cat de normala poate fi viata intr-o casa plina de criminali insetati de sange. Au trecut abia vreo trei luni de cand ma aflu in scoala asta si nu pot sa cred cate s-au putut intampla. Nici nu vreau sa ma gandesc ce va fi de-acum incolo.

In ziua asta de luni, m-am trezit cu nasul infundat si cu gatul usturandu-ma. Am vrut sa merg la Slender sa-l rog sa stau acasa azi, dar nu am dat de el, iar Jeff, cu care m-am intalnit pe hol mi-a zis ca a plecat deja. Am stranutat si m-am intors in camera si m-am pregatit de scoala. Dupa ce am terminat m-am dus la camera lui Jack, gandindu-ma ca poate a uitat din nou sa se trezeasca, dar Mark care tocmai iesea din camera mi-a spus ca aseara dupa ce m-am culcat l-a trimis Slender intr-o misiune si ca o sa vina direct la scoala.

Simtindu-mi corpul mult mai greu decat de obicei m-am tarat la usa, si apoi pana la liceu ignorandu-i pe cei care treceau pe langa mine si ma intrebau daca sunt bine.

Primele ore am reusit sa supravietuiesc, iar intr-una din pauze am urmato pe Alice in cantina ca sa bag ceva in stomac. Am avut noroc sa gasesc acolo niste paine prajita unsa cu unt. Nu cred ca prin gatul care mi-l simt umflat si care pulseaza de durere ar intra altceva. M-am inveselit putin cand cea care ne servea mancare mi-a zis ca au si supa. O supa fierbinte e exact ce-mi trebuie in momentul asta.

Am intrat in cantina si am pus ochii pe o masa de doua persoane unde nu o sa se poata baga nimeni sa ne deranjeze, dar cu privirea fixata acolo nu-mi dau seama cand intru in cineva. Scap tava din maini, iar supa zboara pe persoana cealalta care scoate un urlet disperat cand simte lichidul cald.

Eu raman ametita cu gura cascata, fara sa fiu constienta ca Jane era cea care ma injura si incerca sa se stearga. Vazandu-ma asa aiurita, o pot vedea parca din alta dimensiune cum ridica mana si-mi da o palma, folosindu-se de unghii.

Totul in jurul meu pare ca se misca cu incetinitorul. Durerea de cap parca devine o anestezie pentru rana pe care fac pariu ca mi-a lasat-o pe obraz. Imi scutur capul cu parul fluturandu-mi in jur si ma apuca o criza urata de tusit. Bruneta se intinde si ma prinde de gulerul tricoului pe care-l port si cred ca imi spune ceva, dar urechile imi sunt infunda-te si nu pot auzi nimic, mai ales ca simt ca o sa ma sufoc.

- Jane, inceteaza. Acum.

Primele cuvinte care reusesc sa le disting provin dintr-un strigat puternic si hotarat. Camera se invarte cu mine, si nu-mi dau seama imediat cine este acea persoana, dar simt cum mana ei ii da drumul tricoului meu, si incep sa trag cu putere aer pe undeva, dar gatul ma ustura, iar nasul imi e infundat asa ca este greu. De ce nu avem o aerisire, sau ceva pentru astfel de cazuri? Acum ar trebui sa mor sufoacata doar din cauza corpului meu.

- N-am s-o las! Uite ce mi-a facut! Ea e devina in tot, ea va fermecat cumva pe toti sa ii tineti partea, ea te-a facut catelusul ei, ea m-a ars! Ea e de vina! Si o sa plateasca! O sa plateasca scump pentru tot! O sa iau tot ce mi se cuvine inapoi!

Am ascultat tacanitul apasat al tocurilor ei cum se indeparteaza, cu ochii lacrimandu-mi.

- Nu mai plange. aud vocea ca o soapta in urechile mele.

Mainile lui cunoscute m-au tras intr-o imbratisare. Mi-am ingropat fata in hanoracul lui albastru si mi-am tras nasul fara vreo imbunatatire. Il lovesc cat de tare pot in starea asta ca sa-i zic ca nu plang si incep sa-l imping spre iesire ca sa nu lesin in fata tuturor.

Il fac sa ma conduca pana la biroul lui Slender, care ramane nemiscat cand ma vede cum abia ma tarasc. Ma apuca cu un tentacul si ma pune cu grija pe scaunul lui mare din spatele biroului si se lasa pe vine in fata mea. Il urmaresc cu ochii intredeschisi cum se lasa pe vine in fata mea, si-si pune mana cu degetele lui lungi pe capul meu si incepe sa sopteasca niste cuvinte pe care abia le pot auzi. Imi aminteste oarecum de copilarie, cand bunica imi spunea Tatal nostru mangaindu-ma pe cap, dar acum pot spune cu siguranta ca acele cuvinte pe care le spune el sunt in latina sau in alta limba necunoscuta de mine.

Senzatia e atat de placuta incat nu vreau sa se mai opreasca vreodata. Din mana lui parca curge o senzatie racoroasa si placuta. Cred ca am avut si febra, dar nu mi-am dat seama. Capul nu ma mai doare, dar nasul tot infundat imi este, in timp ce gatul mi se mai calmeaza putin.

- Cine i-a facut rana asta pe obraz? intreaba dupa ce termina intr-un final dupa ce se opreste din vorbit.

- Jane. Curva aia de Jane. se rasteste Jack. Cred ca vroia sa-i faca si mai rau daca nu apaream eu.

- Am inteles, o sa vorbesc eu cu ea. Intre timp o sa va duc pe amandoi acasa. Tu o sa ramai langa ea in caz de ceva. Eu pot doar sa-i ameliorez boala, nu sa i-o vindec. In vreo doua zile ar trebui sa-si revina, o sa-i aduc niste medicamente cand ma intorc.

Am deschis ochii si l-am privit obosita pe Jack cum vine si ma ia in brate cu grija, ca pe un copil mic. Slender isi pune mainile pe umarii nostrii apoi ne teleporteaza la mine in camera inainte sa plece imediat dupa aceea.

Jack se duce la patul nefacut si ma strecoara printre asternuturi, unde ma cuibaresc infrigurata.

- Ai nevoie de ceva? intreaba ezitant Jack dupa ce se aseaja pe marginea patului si-mi da parul din ochi.

Eu dau din cap dupa cateva incercari nereusite de a scoate ceva coerent pe gura. Intr-un final inchid ochii obosita si cred ca adorm instantaneu, ca atunci cand ma trezesc sa-l gasesc pe Jack intins pe marginea patului, deasupra paturii, dormind, si cu un ceai care deja s-a racit pe noptiera. Zambesc, ma intorc pe parteaza cealalta si ma culc la loc. Vreau sa ma fac bine repede ca sa ma pot lua la cearta cu Jane de-adevarat-elea.

Cine a observat ca Karina n-a vorbit deloc capitolul asta? XD