Liceul de Criminali [ CreepyPasta Story ]

Liceul de Criminali - Furtuna - Capitolul 15

  Am deschis ochii speriat. Nu stiu la ce ma asteptam. Nu stiu ce ma asteptam de la ideea de a fi o umbra. Nu stiu nici macar daca am murit. N-am putut vedea imediat, a trebuit sa astept putin pana mi s-a dezvaluit lumea in fata ochilor. Tavanul alb a fost singurul lucru pa care l-am vazut. Am incercat sa trag aer in piept, dar m-am inecat instantaneu. Macar de un lucru mi-am dat seama: sunt viu. Nu-mi simt corpul, probabil sunt paralizat, dar totusi viu. Un sentiment de dezamagire m-a acaparat instantaneu, in timp ce incercam sa-mi misc capul sa vad unde naiba sunt. De ce mai sunt inca in viata? Am fost sfasiat de creatura aceea. M-a rupt in bucati. De ce inca sunt sigur ca sunt viu?

  - Mai incearca o singura data sa te misti si jur sa-ti amputez corpul de la gat in jos. aud un marait, iar cineva se urca in pat deasupra mea.

  Nu il cunosc. E brunet si poarta o masca chirurgicala, uitandu-se la mine incruntat. Ridica mana si mi-o pune pe fata apoi o misca pe gat in jos. Normal as fi tresarit, as fi sarit in picioare si l-as fi impins, dar corpul meu este cu totul deconectat de trup. Tot ce pot sa fac este sa ma uit panicat la el incercand sa scot un sunet cat de mic, dar nici o functie a corpului inafara de pleoape nu parea sa mai functioneze. Genial, si acum ce? Continua sa ma studieze atingandu-ma, dar eu nu pot simti nimic. Sunt sigur ca mana lui ma atinge, dar nu o simt, nu stiu unde este sau daca chiar este acolo.

- Ai mare noroc ca am fost pe faza cu Slender. Daca nu era sangele tau de demon probabil ai fi fost mort de foarte mult timp.

  Se da jos de pe mine si se aseaja pe marginea patului, aplecat in asa fel incat sa-l pot vedea.

  - Eu sunt Dr. Smiley. Am invatat si eu la Liceul de Criminali, dar am plecat repede, ma plictiseam sa imi tot petrec acolo an dupa an fara sa se sfarseasca vreodata. Revenind la starea ta, ca sa sti, creatura aia ti-a scos bratul cu totul din umar si la impactul cu Slender, cand l-a dat jos de pe tine a fost distrus si mai rau. A trebuit sa adun bucatelele sa ti le pun inapoi. Deasemenea coloana ta a fost facuta praf si pulbere, iar organele interne ti-au fost tocate. Am avut mari probleme cu plamanii, pentru ca erau dusi. Tot nu inteleg cum nu ai murit cand n-ai mai putut respira. Se pare ca puterile tale se bazeaza pe vindecare. Ai fost coma patru luni pana acum si inca esti la inceput cu vindecarea ta. Bucatelele din brat s-au lipit deja la loc, dar orice fel miscare le-ar face sa se rupa instantaneu, inca sunt slabe. Coloana pare ca o sa aiba mult pana se va repara, trebuie sa reconecteze si nervii ca sa te poti misca la loc. Macar plamanii ti-au revenit partial, desi n-o sa poti respira singur prea curand. De vorbit nici nu mai zic, daca ar fi dupa mine ti-as da ani pana sa te vindeci total, dar am senzatia ca o sa fie mai curand de atat. 

Patru luni? Am fost in coma timp de patru luni? Hehe, intr-un fel are sens. Sau nu. Nu credeam ca o sa supravietuiesc, dar uite-ma aici in prag de vindecare. Stai,o sa-mi petrec ANI paralizat in pat fara sa pot vorbi sau face chestii? Nici sa citesc? Sau sa ma uit la ceva? O sa inebunesc. Am mai facut o incercare nereusita de a ma misca, inainte sa-mi inchid ochii dorindu-mi sa ma pot sinucide singur. Oftez cu o noua serie de tuse muta. Abia acum reusesc sa-mi dau seama ca port o masca de oxigen. Se pare ca o sa am mult timp sa ma gandesc. 

  Am auzit cum usa s-a deschis si inebuneam de dorinta de a vedea cine a intrat. Noroc ca acea persoana era atat de evidenta incat nu avea cum sa nu il recunosc. Directorul nostru, Slender Man se apleaca deasupra mea.

  - Salut, Rai, esti ok? Presupun ca nu. Am incercat sa scap de creatura care ti-a facut asta, dar n-am reusit. Nu stiu ce legatura are ea cu tine, dar presupun ca vrei sa sti ce este. Cerberus este cel ce pazeste portile care conduc in Infern. N-ar fi trebuit sa fie aici, dar se pare ca tu, copile, l-ai atras. O sa discutam despre asta cand o sa fi capabil sa-mi raspunzi, intre timp mai ai un vizitator. 

  Cand a disparut din fata mea, am inceput sa-l bomban in minte. Acum am mai multe chestii la care sa ma gandesc si despre care sa-mi fac griji fara sa pot face ceva in legatura cu asta. Totusi, parca toate grijile s-au dat la o parte cand Alex a aparut deasupra mea, cu o fata zambitoare. Tare as fi vrut sa sar pe el si sa-i povestesc cu lux de amanunte tot ce s-a intamplat, dar tot ce am putut sa fac a fost sa fac ochii mari.

  - Salut. spune scurt, inainte de o ezitare stranie. Presupun ca tu nu poti raspunde. E atat de ciudat ca nici nu stiu ce ar trebui sa spun. Nu cred ca vrei mila cuiva.

  Uite cineva care gandeste. N-am nevoie sa le para rau de mine, am nevoie sa ma vindec odata si sa ma intorc la alergatul prin padure.

  - Am vorbit cu Noah, el nu o sa vina prea curand sa te vada. Nu vrea sa fie vazut pe aici si sa riste sa fie descoperit, dar eu nu am nici o restrictie. O sa te plictisesc cu spoilare din carti si seriale. 

  Probabil a citit privirea mea speriata. Cum sa imi strice tot suspansul din tot ce ador eu?

  - Glumeam. Totusi, o sa te plictisesti. O sa-ti citesc eu daca vrei. Nici nu stii ce ciudat arati tu acum. Ai tot corpul acoperit cu bandaje ca sa-ti tina maruntaiele la un loc, mai ai si tubul ala atasat de cap, si tot ce faci e sa te uiti la mine de parca esti gata sa ma omori. Hehe, nu ma ura. Incerc sa te inveselesc.

  Daca n-as fi fost in starea asta probabil l-as fi facut una cu pamantul. Ca si cum doctorul ar fi simtit starea mea ucigasa, l-a dat imediat pe Alex afara zicand ca am nevoie de odihna. 

  Am inchis ochii cand el sa asezat inapoi pe scaunul de langa patul meu. O sa fie o perioada foarte lunga.