Liceul de Criminali [ CreepyPasta Story ]

Capitolul 24

   De cand am inceput sa locuiesc in locul asta imi dau seama ca-mi lipseste putin viata mea linistita de pana acum. Daca inainte rutina mea era - dormit la scoala-acasa-anime-dormit la scoala. acum totul a devenit mult mai complex. -Trezit in mod brutal de cineva-bataie pe ultima cutie de iaurt cu ciocolata-scoala-joaca-te cu BEN jocul ala cu zombie care il oftica asa de rau pentru ca mereu il bat- stai cu Sally si pisica pana ea adoarme-uitate la tv cu Jack-desparte vreo bataie-uita-te la cateva episoade anime casa nu ramai in urma-dormit cam o ora. Noroc cu scoala, unde pot dormi ca altfel as fi distrusa. Cred ca sunt singura din locul asta care are mintile acasa. Sau cel putin mai mult decat restul. Inca astept ca unul din ei sa inceapa sa ma strige"Mami!".

  Slava cerului ca nu prea primim teme pentru acasa. Totusi, astazi prezint cu Mark proiectul la literatura, si presimt ca va fi oribil. De cand ies cu Jack, Cam simt ca ma uraste. Adica, probabil o face. In clasa se comporta ca si cum n-as fi acolo, iar daca privirile noastre se intersecteaza simt cum ma ard ochii din cauza urii pe care mi-o poarta. Comcluzie: trebuie sa-i gasesc o prietena. 

  Cand i-am spus lui Jack ce ma deranjeaza l-a apucat o criza de gelozie. Mi-a luat o ora sa-l linistesc. Si am reusit asta doar cand m-am enervat atat de rau ca l-am lovit cu un ciocan in cap. 

  - Crezi ca va iesi bine? ma intreaba Mark inainte de prezentare, iar eu ridic din umeri si continui sa privesc insistent usa in asteptarea profesorului.

  Acum vocea lui Mark si-a dat drumul foarte mult, dar inca suna ca si cum ar strangula o pisica. Am inghitit in sec si m-am lasat sa alunec pe scaun. Se pare ca la proiectele astea functioneaza astfel: cel mai prost vorbeste, iar cel mai destept adauga si il corecteaza. In cazul nostru nu e nici unul prost, doar ca Mark va vorbi cel mai mult, iar eu sunt aici pe post de sprijin. 

  Cand usa se da de perete si pe ea intra un Cam destul de nervos, presimt ca totul va merge prost. Eu si Mark ne asejam in fata clasei, in timp ce toti isi pierd interesul de viata din momentul in care profesorul se intoarce spre noi. 

  - Sa va aud. spune si se face comod pe scaun.

  Asa Mark a inceput sa prezinte cartea "Cronica Pasarii-Arc" de Haruki Murakami. Intentionat am adaugat cuvinte putin mai grele, ca el sa poata invata mai bine. Intre timp eu am stat la tabla si am desenat o pasare cu un arc in cioc, oprindu-ma doar sa-l mai corectez, ajut. Cand am terminat, eram emotionata de rezultat. Sau mai mult sa aflu daca Cam inca imi mai poarta pica.

  - Karina, de ce i-ai dat cuvinte atat de grele lui Mark? Nu ti-a pasat de Mark? incepe cu o critica, iar eu imi dau seama imediat ca inca ma uraste. 

  Noteaza ceva in catalog destul de suparat, apoi iese din clasa fara sa ne mai arunce vreo privire. Cand usa se tranteste in urma lui reusesc si eu sa dau aerul afara din plamani. Din momentul in care am pus marcarul jos mi-am tinut respiratia.

  - Eu cred ca ne-am descurcat minunat! face Mark si ma bate pe umar incurajator.

  - Daca spui tu. bomban si ma duc la locul meu, unde ma trantesc pe scaun descurajata.

  - Zice-ai ca vrei sa-i gasesti o prietena profului. se intoarce Aiki spre mine si se sprijina cu mainile de banca mea.

  - Asta ar implica energie si dedicatie, iar eu n-am niciuna momentan.

  Cand a venit ora urmatoare, ma trezesc ca Aiki se ridica in picioare si o intreaba pe profesoara de matematica, care se uita la ea peste ochelri:

  - Ne puteti spune si nou notele la literatura va rugam?

  Cel mai dubios a fost cand ne-a si spus notele. Aiki 9, Jeff 7, Karina 10, Mark 10, Alice 10... .

  - MARK SI KARINA 10? ma trezesc sarind in picioare socata.