Aiden

Capitolul 9

  Seninatatea cerului ma orbea iar profunzimea umbrelor norilor erau ca o mica binecuvantare adusa asupra pamantului, ce ardea sub focul pasnic al marelui soare. Trotuarul era plin de pietricele in care mai dadeam cu piciorul cand mama nu ma observa, masinile trecand usor pe langa noi. Mana mamei era calda, la fel ca acea zi de vara. 

  Ne indreptam spre casa matusii mele, o mica asezare la distanta de o ora de casa noastra. Abia asteptam sa ma joc cu Aiden pe calculatorul lui, acel joc in care puteai sa zbori pe diferite creaturi mistice. Amandurora ne placea sa exploram universul fantastic ce se etala in fata noastra, plin de tot felul de specii necunoscute mie, de insule si de multe alte lucruri fascinante...

  ***

- Julian, de ce nu te duci sa te joci cu Aiden in camera lui? Mami o sa stea cu mine aici. Mai stii unde e camera, nu? imi vorbea rapid matusa.

- Mhm, ma duc acum.

  Simteam in mine un soi de usurare ca mi-a dat voie sa plec de acolo si sa ma duc la Aiden, la prietenul meu pe care abia asteptam sa-l vad. Chiar daca el era cu vreo... cativa ani mai mare decat mine, ne intelegeam de minune. Imi placea sa-mi petrec timpul cu el. 

  Am urcat scarile ce duceau la mansarda si am intrat in prima camera din acel hol micut. Inauntru era cald iar ventilatorul isi dadea ultima suflare incercand sa racoreasca aerul. Postere acopereau peretii scorojiti de var, draperiile creand umbre miscatoare pe podea. Picioarele-mi pareau de plumb, ramasesem intepenit in usa deschisa.

- Julian, inchide usa ca iese tot aerul rece...

  Acea voce usor ragusita, neconfundabila, mi-a mangaiat timpanele. Am inchis usa.

- Hei, Aiden! spun cu tremur in glas.

- Da, hei...

Ma indrept cu pasi usori spre canapeaua in fata careia se afla un birou cu un monitor negru, asemenea unui taciune, pe el. In spatele acestei cutii negre statea cu picioarele incrucisate prietenul meu, pijamalele largi dandu-i un aspect neingrijit. Spre deosebire de el, eu paream sa nu apartin acelui sanctuar inconjurat de sunetul strident al tastelor apasate. Ma urc pe canapea, asezandu-ma la o distanta considerabila de el pentru a privi cum se joaca. 

- Vino sa stai aici, spune in timp ce bate usor locul de langa el.

 Timid, ma asez in locul indicat. Ventilatorul batea fix spre mine, parul zburandu-mi in valuri pe langa cap.

- Mhm, de fapt ar fi mai bine sa stai pe partea cealalta, aici o sa racesti.

 In timp ce imi arunca o privire scurta, ma ia de solduri si ma ridica, statura mea de copil abia iesit din gradinita fiind una fragila, usurandu-i efortul. Insa, in loc sa ma puna pe canapea, ma trezesc pe o coapsa calda acoperita de o panza aspra. 

- Ia spune, ce vrei sa ne jucam? ma intreaba zambind, ochii sai de smarald stralucind in lumina rece a monitorului ce se revarsa asupra noastra.

- Jocul ala pe care l-am jucat data trecuta*.

Nici nu termin fraza cand vad jocul ruland pe ecran, iar el imi sopteste:

- Te las sa te joci daca facem lucrul ala pe care l-am facut si data trecuta.

- Hmm... okay, asa sa fie, spun nepasator, murmurand cuvintele.

 Lumea aceea magica ma captiva, simteam cum intru in ecranul luminos si incalec pe o pasare de foc, cu penele-i radiind caldura, insa blanda asemenea unei pisicute. Apasam tastele cu sageti zburand pe unde vedeam cu o viteza uluitoare, nepasandu-mi de munti sau de vreme, trecand peste lacuri si cascade sclipitoare, peste palmieri si dinozauri...

 Deodata, ii simt mana cum se aseaza pe piciorul meu si urca sus, sus, din ce in ce mai sus, ajungand pana la acel loc fara nume, undeva intre sold si coapsa, locul fara nume cel cald si ciudat. Credeam ca i-a alunecat mana, si din aceasta cauza m-am rezemat cu spatele de pieptul lui pentru a nu-l face sa se simta aiurea. Mana s-a oprit, miscandu-se ba pe coasta, ba pe locul fara nume. Mana mea s-a asezat pe birou lasand pasarea de foc in aer, aceasta batand din aripi intr-un mod chinuit, obositor. Am incercat sa-i iau mana de pe locul fara nume, insa forta sa bruta era mai mare decat a mea.

 Imi intorc fata catre a sa rasucindu-mi corpul, expresia sa de gheata intrandu-mi in carne, sfartecand-o si lasand rani vii, nevindecabile. Observ cu stupoare ca-si deplaseaza mana pe gatul meu, fiori reci cutremurandu-ma.

- Tine-ti buzele asa, imi explica in timp ce pare ca-si inchite buzele, intorcandu-le pe dos.

Stiam ca nu voi mai intra in acea lume de basm daca nu il voi asculta. 

- Mhm, ii fac semn din cap in timp ce puneam in practica ce mi-a spus sa fac.

Brusc, imi trage capul inspre el, sarutandu-mi pielea de langa buzele inghitite. Incerc sa ma smucesc de langa el, insa cu cealalta mana imi tine obrajii cu degetele sale mari si imi deschide gura, limba sa intrand fara permisiune. Totul se petrecea rapid, iar eu nu eram acolo. Parca ma priveam de deasupra in timp ce Aiden ma saruta stangaci, incercand sa-mi caute limba cu a sa, cu o dorinta necunoscuta mie. Ma aflam intr-un vid ce ma tragea in centrul sau cu o forta inimaginabil de hidoasa si de cruda.

Ma tranteste cu spatele pe canapea si incepe sa-mi sarute coapsele in timp ce eu il trageam de parul matasos si ii spuneam cuvinte smiorcaite.

-Aiden, gata!

 Dar nu plangeam. Nu simteam nevoia sa plang, chiar daca ce faceam noi mi se parea ceva de neconceput... Necunoscutul ma inspaimanta, ma facea sa impietresc si sa devin o bucata de plumb.

-Aiden, daca intra in camera...?

 O bucata de carne frageda din care el se infrupta fara mila. 

 Cu pantalonii scurti pe mine, el ma lingea si ma saruta pe locul fara nume. Simteam cum fata imi ardea de rusine, o jena pe care nu o puteam descrie prin cuvinte sau gesturi. Eram asemenea unui obiect cu care el facea numai ce dorea, netinand cont si de cuvintele mele. 

 De aici n-am mai stiut ce se petrece. Cand intrase matusa mea in camera, Aiden s-a ridicat brusc, insa eu ramasesem in aceiasi pozitie cracanata. 

 Cioburi cadeau pe podea, picioare treceau peste ele. Eu iesisem cu sufletul din acea incapere , insa trupul imi ramasese pe canapea, langa un Aiden speriat si confuz, cu o erectie ce se vedea mult prea bine prin pantalonii de pijama.

 Aceea a fost ultima mea amintire cu el.

 Eu aveam aproape 7 ani.

 El avea 16.

 Stiam ca n-o sa ma mai joc niciodata jocul cu pasarea de foc. 

***********

Daca va macina curiozitatea, jocul acela este faimosul World of Warcraft.

Nu imi place sa las lucrurile neterminate, asa ca voi mai scrie vreo 2 capitole si voi finaliza cartea.