Love and Skate

Capitolul 1

Mă trezesc devreme, dintr-unul din coșmarurile cu care m-am obișnuit deja. E abia 4 dimineața, mai sunt două ore până se va trezi bunica și va începe să mă strige ca să îi dau pastila. M-am săturat de aceleași lucruri, de rutină. Știu exact ce se va întâmpla în fiecare zi, în fiecare minut.
Mă ridic din pat și mă îndrept spre fereastră. O deschid fără să fac prea mult zgomot și îmi scot capul afară. E foarte cald, e de abia începutul lui septembrie. Mai sunt câteva zile și voi pleca. Îmi pare rău, într-un fel, de bătrânii care vor rămâne ai nimănui după plecarea mea, dar asta nu mă va face să mă răzgândesc. În plus, dacă mă gândesc la câte lucruri urâte mi-au spus, nu îmi mai pare așa rău. Nu au știut niciodată să se comporte frumos cu mine, iar eu nu am învățat niciodată ce înseamnă să iubești. Nu am iubit și nu m-am atașat până acum niciodată de ceva. Nu cred că e bine, dar pur și simplu așa sunt, un mic robot fără sentimente.
Deși nu pare că au trecut mai mult de 5 minute de când stau aici, o aud pe bunica strigând, ceea ce înseamnă fie că i s-a făcut rău, fie că e deja 6. Mă bucur să văd că a doua variantă e corectă, iar ea nu mă strigă decât pentru că își amintește că trebuie să îi dau pastila.
-Vino mai repede, mișcă-te azi!, țipă la mine din toți plămânii.
-Nu mai striga, bunico, uite aici pastila.
-Mulțumesc, spune fără să zâmbească. Dacă mă gândesc mai bine, nu cred că am văzut-o vreodată zâmbind.
Când vreau să ies din cameră, mă strigă înapoi.
-Ce mai e?
-Unde te duci?
-În camera mea, bunico. Trebuie să încep să împachetez.
-Dar nici nu știu unde vei sta.
-Cum!? Cum adică nu ști unde voi sta!? Mi-ai promis că te vei ocupa de toate astea numai să scapi de mine!, țip.
-Știu, dar încă nu am găsit ceva îndeajuns de ieftin. Știi bine că noi vom plăti pentru tine acolo.
-Știu asta la fel de bine cum știu că aveți o grămadă de bani!
Ies din cameră, trântind ușa în urma mea.