Capitolul 9

81 10 0
                                    

Prima săptămână de școală trece al dracului de greu și e cu atât mai dificil pentru mine cu cât sunt nevoită să îl văd în fiecare pauză. M-a ignorat complet, în afară de privirile pe care mi le-a aruncat atunci când credea că nu mă uit, nu mi-a adresat dracului niciun cuvânt. Diseară e concertul lui Chimie, unde mă duc cu Ionuț și sunt convinsă că va fi și el acolo. Nu știu cum să mă comport, nu am idee ce o să se întâmple și urăsc să nu dețin controlul asupra situației. Gândurile îmi sunt întrerupte de telefonul care îmi vibrează în mână.
"Hei, ce faci?"
"Hei, Raluca! Uite, mă duceam să mănânc ca după asta să mă pregătesc pentru concertul lui Chimie."
"Ah, mă gândeam că am putea să ieșim."
"Da, putem, asta numai dacă vii la concert."
"Cine mai vine?"
"Ionuț și foarte probabil, Alex..."
"Alex!? Parcă eram supărate pe el."
"Sunt supărată pe el, doar că nu pot să îi spun unde să meargă și unde nu!", țip și închid telefonul. Nu știu de ce dracului am țipat la ea. Nu știu nici de ce i-am închis telefonul... Mă enervează și mă bucură faptul că nu își dă seama că sunt îndrăgostită de Alex, dar mai mult mă enervează. Cel puțin câteodată. Gândurile mele sunt atât de futute când vine vorba de el, nu pot dracului să fac ordine în ele.
Ridic telefonul și o apelez din nou pe, să zicem, cea mai bună prietenă a mea.
"Hei, scuze că am țipat așa la tine. Chiar vreau să vii cu mine la concert și nu vreau să mai am de a face cu tipul ăla, ok?"
"În regulă, nu vreau să te simți ca și cum ești obligată să te justifici în fața mea, doar că eu credeam că nu mai vrei să îl ai în preajmă... Și totuși mi-am dat seama că nu ține de tine, că asta se întâmplă din cauza lui Ionuț."
"E ok, ne vedem în 15 minute la mine la bloc. Pregătește-te pentru ce e mai rău, enervantul ăla va fi sigur în jurul nostru toată seara."
Ea chicoteşte ușor și terminăm apelul. Mă gândesc 10 minute doar ce să port. În final aleg un tricou verde cu Chimie și o pereche de blugi negrii. Abia de mai am timp să mănânc ceva și întârzii vreo 10 minute, timp în care Raluca a sunat dracului de peste 20 de ori.
Cobor și o surprind certându-se cu dobitocul de Alex.
-La dracu, nu o mai sun, am sunat-o de peste 20 de ori!
-Întârzie dracului și nu știu ce o să-i fac când ap...
-Ce ai de gând să faci acum că am apărut?, îi întrerup amenințarea de-a dreptul penibilă.
-Ce dracului ți-a luat atât? Măcar dacă arătai bine...
Cuvintele lui mă rănesc mai mult decât orice altceva ar fi putut să o facă. Vreau să fug, să mă ascund sau să dispar de aici pur și simplu. Nu vreau să izbucnesc și nu vreau în niciun caz să încep să plâng ca o mironosiță afurisită.
-Frate, las-o mai moale cu rahaturile tale, îi spune Ionuț într-o încercare de a mă apăra.
-Nu, zi dracului tot ce ai de zis. Zi acum! Acum câteva zile am ieșit dracului în oraș și am crezut că am putea să ne înțelegem și tu te comporți ca un dobitoc nesimțit, așa cum te-ai comportat toată săptămâna la școală. Ce fel de joc bolnav e toată chestia asta pentru tine?
-Joc bolnav?, mă ia el în derâdere. Asta nu înseamnă niciun rahat pentru mine, stai calmă.
Sunt atât de furioasă încât vreau să îl plesnesc atât de tare. Mă abțin, el nu mai merită atenția mea.
Raluca mă privește cu ochi mari și curioși.
-Vorbim despre asta mai târziu, îi spun încet.
Ea aprobă tăcut din cap și ne îndreptăm cu pași grăbiți către localul unde va avea loc concertul.
Intrăm înăuntru și ne așezăm la o masă. Comandăm fiecare câte o bere, iar eu îl evit pe Alex pe cât posibil.

...

E mijlocul concertului și Alex e undeva în spate cu Ionuț. Raluca stă și ea în spatele meu. Mă întorc spre ea zâmbind și fredonând melodia pe care o interpretează Chimie acum. Îmi arunc ochii în spate fără să vreau, iar privirea mea se oprește asupra ochilor lui. Mă privește adânc și zâmbește. Un zâmbet larg și tâmpit. Zâmbetul ăla care mă face să uit de ce îl detest, care îmi amintește că sunt îndrăgostită până peste cap de el. Într-o secundă, el e lângă mine. Respirația mea se oprește atunci când se apleacă și mă sărută ușor pe obraz.
-Ești așa prostuță uneori, Den. Așa prostuță...

Love and SkateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum