Love and Skate

Capitolul 7

Hotărâm împreună să ne ducem în Vegas. Ne așezăm la ultima masă, Alex spune că acolo stă de obicei cu prietenii lui. Nici nu vreau să mă gândesc cât de enervanți sunt prietenii lui, probabil nu aș putea rezista niciun minut în jurul lor.
-Umm, și ție ce îți place să faci?, întreabă Alex.
Îmi ia un moment să realizez că el vorbește cu mine.
-Nimic special. Citesc, ascult muzică... Chestii banale. Ție?
-E probabil foarte evident, spune și indică spre placa lui pentru skate.
Din câte văd, nici el nu e tipul de om care să se deschidă în fața celorlalți.
-Drăguț, spun încercând să schițez un zâmbet mic, dar fără rezultat.
În următoarea oră vorbesc cu Raluca lucruri neimportante și ne plictisim cu toții destul de rău.
-Am o idee, spune Ionuț.
-Ce anume?, întreabă Raluca.
-Hai să jucăm adevăr și provocare.
-Nu sunt destul de spart pentru asta, spune Alex.
-Atunci hai să ne spargem.
Ce? Oare chiar au de gând să facă ceea ce cred eu? Bănuielile îmi sunt confirmate când Alex scoate o mică pungă cu un conținut verde. Știu ce e și nu pot să spun că nu am fost mereu curioasă să văd cum e.
-Nu cred că o să spuneți ceva despre asta, oricare dintre voi două, ne avertizează Alex.
-Nu, eu vreau să încerc.
-Eu nu sunt sigură, spune Raluca.
-Haide măi, nu e deloc rău, îi zice Ionuț.
-Dimpotrivă!, exclamă Alex.
-În regulă, mă bag și eu...
Alex rulează două jointuri, iar eu mă holbez la el, la fiecare mișcare pe care o face.
-Sper că vă descurcați voi două cu un joint, spune el.
Eu și Raluca ne uităm una la cealaltă, nesigure de ce ar trebui să zicem.
-Da, o să fim în regulă, iau eu cuvântul.
-Ok atunci, spune el pasându-mi-l.
Iau primul fum și dintr-odată sunt mult mai calmă și... fericită. Cu adevărat fericită. Raluca spune ceva după ce încearcă și ea, iar eu, deși nu am auzit un cuvânt, încep să râd.
-E foarte tare, strig încă râzând.
-Ți-am zis eu, îmi amintește Alex cu un zâmbet perfect pe față. E atât de... Probabil nu mai gândesc bine din cauza ierbii pe care tocmai am fumat-o.
-Hai să începem jocul, spune Ionuț.
-Începe tu, indică Alex spre mine.
-Oh, ok.
În mod normal nu m-aş simți confortabil jucând așa ceva, dar acum ideea mi se pare chiar bună.
-Ce alegi, Raluca?, întreb încercând să-l sfidez pe Alex.
-Păi... adevăr.
-E adevărat că urăști dracului școala în care am intrat și pe roșcata aia extrem de îngâmfată?
-O, da!, strigă ea și începem să râdem.
-Ionuț, tu?
-Provocare!
-Te provoc să iei un shot de tequila.
Fără să se gândească a doua oară, dă shot-ul peste cap în ceea ce pare a fi mai puțin de o secundă.
-Tu ce alegi?
-Adevăr, spune el zâmbind.
-Hmm, e adevărat că ești îndrăgostit? Nu am dracului idee de ce am întrebat asta. Zâmbetul lui se șterge de pe față și răspunde în cel mai serios mod:
-Nu, la dracu, nu!
Ce mă așteptam să răspundă?
Toată seara jucăm jocul ăsta prostesc, iar eu și Alex pare că ne înțelegem din ce în ce mai bine. Fac câteva provocări prostești și mai răspund la câteva întrebări banale, iar acum e din nou rândul lui să mă întrebe.
-Ce alegi?
-Adevăr, spun și iau o gură din berea pe care tocmai am fost provocată să o comand.
-E adevărat că ești... că îți plac skater-ii?
-Nu, nu e, de fapt sunt foarte enervanți, spun și toți începem să râdem, chiar și el.
Când ajungem acasă suntem cu adevărat terminate, iar Raluca rămâne să doarmă la mine. Suntem amândouă conștiente că părinții ei se vor supăra foarte tare, dar pur și simplu nu vedem altă opțiune. Acasă oricum nu se poate duce.