Love and Skate

Capitolul 20

Perspectiva Denisei

În seara asta e o mega petrecere, iar Wiz m-a anunțat că nu poate veni din nu știu ce motive, niciodată nu îi acord prea multă atenție. Înainte de petrecere însă, i-am promis lui Alin că trec pe la ei. Mă îmbrac într-o pereche de blugi negrii mulați, un tricou cu Aka 47 și perechea de Vans vișinie pe care o ador. Îmi las părul pe spate și mă machez nu foarte strident. Iau niște bani și cobor în grabă scările. Ajung la casa unde Alin și mama sa locuiesc și îl sun. El iese în grabă și pare destul de agitat.
-Ce e cu tine?, îl întreb.
-A, nimic, nu mă așteptam să vii.
-Ce? Doar voi m-ați chemat.
-A, da, asta așa e, dar mama nu se simte prea bine și nu cred că are dispoziția necesară pentru vizite, spune el prea grăbit.
-Nu se simte bine? E de la droguri?, șoptesc eu.
-Da, probabil. Păi, ne mai vedem...
-Încerci cumva să scapi de mine?, întreb deja iritată la culme.
-Îți zic că e pentru binele tău să pleci, mă avertizează el.
-Uite ce e, te comporți ciudat și mă scoți din sărite. Termină cu prostiile și lasă-mă să o văd pe Mirela așa cum i-am promis, mai ales acum că se simte rău.
Încerc să intru în curte, dar el mă oprește. Îmi mut privirea de la el la ușa casei și nu îmi vine să cred ochilor. Femeia care iese din casa lor e chiar bunica mea. Rămân cu gura căscată, neștiind ce se petrece.
-Ți-am zis eu..., șoptește Alin.
Când bunica mă vede, intră înapoi în casă, dar e mult prea târziu. În secunds următoare, dau buzna peste ele, trântind ușa și făcându-mi simțită prezența.
-Ce dracului se întâmplă aici? Ce cauți TU aici?
Mirela e foarte speriată, mult mai speriată decât îmi amintesc că a fost când am suprins-o prima dată vorbind cu bunica.
-Mă interesam de starea ta, spune scorpia aia bătrână.
-Serios? Și ce te face să te interesezi de starea mea exact în locul ăsta, să vii la o femeie pe care ai pretins că ai mai văzut-o o singură dată în viața ta?
-Pur și simplu știam că vă înțelegeți b...
-Ajunge!, strigă Mirela. Arată de-a dreptul îngrozită, iar eu nu mai înțeleg nimic.
-Eu și bunica ta ne cunoaștem de mult, foarte mult timp, reia ea.
-Spune-mi ceva ce nu știu, remarc ironic.
Ea se uită întrebătoare la mine.
-Mi-am dat seama de asta de când ați vorbit prima dată și ai zis că ți-a distrus viața, explic. Dar vreau să știu cum v-ați cunoscut și cum ți-a distrus și ție viața.
-Sunt destul de sigură că nu vrei asta, spune bunica.
Între noi trei se lasă o lungă și apăsătoare tăcere, timp în care mă gândesc la toate explicațiile surprinzătoare care mi-ar putea fi oferite.
-Ba da, vreau să aud. Vreau să știu adevărul despre ce se întâmplă aici.
-În regulă, dar eu nu vreau să asist la asta. Să nu spui că nu te-am avertizat, spune scorpia.
Intră și Alin pe ușă.
-Ah, te urăsc!, îi strigă Mirela bunicii mele. Niciodată nu ai fost acolo când era nevoie de tine, mereu te-ai retras când apărea ceva dificil.
Bunica îi întoarce spatele și iese din cameră.
-Încep deja să îmi pierd răbdarea cu voi, spun nervoasă.
-Den, e o poveste atât de futută și complicată, vreau să știi că îmi pare rău pentru tot.
-În regulă... Acum zi.
-Bunica ta...
-Da?, o grăbesc.
-Bunica ta... Ei bine, bunica ta e mama mea.
Amețeală. Nu mai văd și nu mai aud nimic, mi se repetă în cap doar ultimele ei cuvinte.
-Asta înseamnă... că tu ești mama mea?, întreb în timp ce prima lacrimă se scurge pe obraz.
-Îmi pare rău... Îmi pare rău pentru tot, vreau doar să mă lași să îți explic totul.
-Îți pare rău?, urlu. Îți pare dracului rău? Am trăit 17 ani de zile crezând că părinții mei sunt morți, 17 ani de zile în minciună și tot ce poți tu să spui e că îți pare rău? M-am drogat 2 ani de zile cu mama și fratele meu și eu nu aveam habar de asta? M-ați mințit și m-ați lăsat să cresc cu o scorpie care m-a transformat în drogata care sunt acum și un bătrân isteric și îmi spui dracului că îți pare rău pentru asta? Nu vreau să vă mai văd vreodată, să vă duceți dracului toți!
Când termin ce am de spus rămân fără aer. Fug spre ușă și apoi afară cât mai departe de locul ăsta. Nu mai văd nimic, nu aud nimic, mă lovesc de oameni pe stradă, dar nu îmi dau seama de asta. Nu vreau să mă gândesc la ceea ce tocmai am aflat, vreau să uit de tot, să nu mai știu nimic.