Love and Skate

Capitolul 22

-Alex, crezi că ar trebui să mergem?...
-Ți-am zis, mergem atunci când ești tu pregătită.
-Și chiar trebuie să fac asta?, întreb cu o față de cățel.
-Tu ce crezi?, zâmbește el, încercând să mă încurajeze. Nu crezi că te-ai simți mai bine așa, dacă ai afla adevărul?
-Of, ba da, cred că da.. De ce trebuie să mi se întâmple toate astea mie?
-Poate e tot răul spre bine, iubire, spune și mă sărută apăsat.
Eșuez într-o încercare de a-i zâmbi și el mă strânge în brațe.
-Și mai e și problema cu Wiz...
-Eu cred că se aștepta să se întâmple asta o dată și o dată, deci nu e mare lucru.
Probabil are dreptate, dar asta nu îmi face treaba mai ușoară.
-Hai să mergem, trebuie să aflu ce s-a întâmplat cu adevărat și după asta vom rezolva problemele noastre.
Ne îndreptăm împreună spre casa Mirelei, a mamei mele.
Bat ușor la ușă, nefiind sigură de cum ar trebui să mă comport. Știu doar că înainte intram fără nicio grijă în casa lor, ca și cum ar fi fost propria mea locuință. Ușa se deschide iar Mirela, mama, pare mai surprinsă decât am văzut-o vreodată.
-Hei, îi spun dur. Îmi ești datoare cu niște explicații și sper dracului că sunt îndeajuns de bune.
Încep să devin din ce în ce mai nervoasă, dar Alex simte asta și îmi prinde mâna. Mirela se uită bănuitoare la noi, iar eu nu mă pot abține:
-Nu te uita dracului la mine de parcă ți-ar păsa cum îmi distrug viața mai nou, având în vedere că tu și fratele meu mi-ați oferit cel mai bun mod de a mă sinucide ușor timp de 3 ani de zile!
Începe să plângă și sunt surprinsă să văd că nu mi-e pic de milă de ea.
-Lasă dracului plânsul și spune-mi cu ce am greșit ca să merit să fiu mințită 17 ani de zile!
Alex îmi mângâie mâna, încercând să mă liniștească și reușește.
-Ia loc, îți voi spune tot ce vrei să știi, vreau doar să ții minte că nu te-am abandonat niciodată, spune cu lacrimi în ochi.
-Dă-i drumul, povestește.
-M-am apucat de droguri la 18 ani, am începutcu iarba și doar atât am fumat până v-am născut pe voi. La 22 de ani m-am apucat de heroină, am avut o grămadă de motive să fac asta, chiar și cu 3 copii, o să înțelegi.
-Ascult, zic eu începând să-mi pierd răbdarea.
-Bunica ta, adică mama mea, s-a comportat mereu urât cu mine. Și nu mai zic de tata. Mult mai rău decât au făcut-o vreodată cu tine. De asta am fugit de acasă la doar 14 ani, exact ca tine, iar la 18 am rămas însărcinată prima dată, cu Alin. La 2 ani după am născut două fete, tu și Andreea. Tatăl tău nu avea serviciu și consuma alcool toată ziua, mă bătea și jignea mereu, ceea ce m-a făcut să mă apuc de heroină. Și nu numai asta..
-Stai puțin, am o soră geamănă?
-Aveai, spune ea izbucnind în plâns. A murit la doar câteva luni, nu aveam bani să plătim gazele așa că le-au tăiat, iar în apartamentul nostru era un frig groaznic. Pe lângă asta, nu aveam nici mâncare, nici bani de medicamente. Toți banii pe care îi câștigam se duceau pe droguri sau băutură. Alin deja supraviețuise 3 ani, dar tu erai prea mică, iar când am văzut ce s-a întâmplat cu sora ta am decis să te dau și am făcut-o... Te-am dat singurei rude pe care o aveam. Tatăl tău l-a luat pe Alin, iar eu m-am dus la o clinică de dezintoxicare, dar degeaba. Am stat câțiva ani plecată din țară, iar când m-am întors Alin avea 15 ani și era dependent de droguri. Am aflat atunci că tatăl vostru îl părăsise când avea 10 ani, iar de 5 ani el creștea pe străzi.
-De ce? De ce dracului nu l-ai trimis cu mine?, întreb printre suspine. Alex mă ține strâns în brațe.
-Pentru că tatăl tău l-a vrut, a promis că va avea grijă de el. Nu l-am crezut și am încercat să îl trimit cu tine, dar m-a bătut atât de tare atunci încât am leșinat și atunci l-a luat. Îmi pare atât de rău pentru tot, spune plângând.
-Nu ai făcut nimic pentru noi... Nu ai luptat. Nu te-ai interesat deloc de noi cât timp ai fost plecată, nu ai venit niciodată să mă vezi.
-Cât timp am fost plecată o sunam pe bunica ta zilnic, mă interesam de tine, iar de tatăl vostru nu am putut da, de asta nu știam nimic de Alin.
-Și când te-ai întors?
-Când m-am întors am început să bag la venă cu copilul meu, asta am făcut. El știa doar de iarbă, eu l-am transformat într-un drogangiu fără viitor. Nu voiam să îți fac și ție asta, așa că mai bine am stat departe...
Nu pot să zic nimic, nu sunt în stare să mai schițez nimic, vreau doar să plâng, așa că mă cufund în brațele iubitului meu și mă eliberez de tot ceea ce mă doare.