Mi Princesa

Capitolul 9

-KAILY!!! vocea lui Caro m face să mă grăbesc și să-mi iau mai repede jacheta aruncată pe undeva prin dormitor.

Mai arunc o privire în oglindă ca să verific cum arăt. Nu că aș fi eu cine știe ce cochetă, dar fiind prima zi de școală m-am gândit că trebuie să fac impresie bună idioților care aveau să-mi fie colegi în următorii 6 ani. Nu pot să spun ce bucuroasă sunt că am scăpat într-un final de uniforma aia plictisitoare de acasă. Acum pot niște blugi rupți în genunchi, un tricou destul de mulat alb și o jachetă din blug peste care e destul de subțire, iar în picioare am niște teniși comozi. Cred că mama m-ar omorâ dacă m-ar vedea așa. Ea e genul mult mai elegant și mai stilat, iar îmbrăcămintea mea nu se încadrează la standardele sale. Părul îl am simplu în bucle pe spate și nu am folosit decât puțin fond de ten la machiaj.Îmi iau geanta ce stă aruncată pe jos, lângă pat și ies din cameră până nu face Caro o criză.

Ultima săptămână a fost cel puțin nebună. Am avut atât de multe schimbări în viața mea că de-abia am putut ține pasul cu tot. În primul rând în urmă cu câteva zile eu și fetele am fost la cumpărături. Karol a făcut o criză când mi-a văzut hainele care, din punctul ei de vedere sunt un adevărat eșec în modă. Adevărul e că, deși eu creez rânduri de haine și colecții întregi pentru alți oameni, niciodată nu m-am preocupat îndeajuns de mult de mine, poate că eram eu mult prea indiferentă. E ciudat, fiindcă mereu am vrut să fac lucrurile cât mai perfecte și cât mai bune, dar când era vorba de propria mea persoană mai mereu eram dezinteresată, iar din punctul de vedere al fetelor asta trebuie să se schimbe. Așadar Carolina i-a împrumutat Range Roverul lui Alessio, fără ca el să știe și am plecat toate trei la o zi a fetelor. Am început prin cumpărarea unui telefon și a altor lucruri de care aveam pur și simplu nevoie, cum ar fi un laptop nou și o tabletă care să mă ajute și la facultate dar și la creerea hainelor. După aceea am trecut la ceva mai dificil.... haine, haine, haine! Și cred că nu am avut atât e multe haine în toată viața mea, pentru că pur și simplu mă dureau mâinile de la atâtea cumpărături. Ne-am plimbat prin trei moluri și pe trei străzi din oraș cu magazinele preferate ale lui Karol și acum înțeleg de ce avea nevoie Caro de o mașină mai mare. Pur și simplu de-abia mai aveam loc pe bancheta din spate de atâtea cumpărături. Bine înțeles că nu am fost singura care s-a înnoit,  Karol și Carolina au profitat de ocazie pentru a-și reînnoi și ele garderoba. La sfârșitul zilei atât mâinile cât și picioarele mă dureau enorm, iar din această cauză Caro a venit cu ideea că o vizită la un salon ar fi mai mult de bine venită. Când am intrat ne-am propus doar o manichiură și o pedichiură.... am sfârșit prin a ne face câte un masaj, manichiură, pedichiură și o coafură nouă, care a constat doar prin tăierea vârfurilor și niște bucle, dar m-am simțit mai răsfățată ca niciodată.

-Kaily! Mișcă o dată că vom întârzia! se aude din nou vocea prietenei mele în timp ce cobor scările și chicotesc nevinovată când o văd în pragul ușii privindu-mă nervoasă.

-Am venit! spun și ea oftează exasperată.

-În sfârșit! spune ea și iese pe ușă, eu urmând-o.

Afară cerul e senin și e destul de cald pentru ora nouă dimineață, dar poate că nu sunt eu destul de obișnuită cu clima destul de blândă de aici. La noi în Londra nu prindeai o zi așa de însorită nici în timpul verii.

-Luis și restul au ajuns? o întreb eu pe roșcată și ea se uită la mine.

-Ale și Karol au spus că acum pleacă, iar de Luis nu știu, spune și își scoate cheile de la mașină, eu făcând la fel cu ale mele.

Când am spus că mult s-au schimbat nu am mințit. Într-un final mi-am luat și eu o mașină, frumosul meu Lamborghini Huracan alb e parcat în față și acum simt că mă încadrez și eu cât de cât în peisaj. Îmi amintesc când am fost cu Luis la reprezentanța Lamborghini și când i-am spus fraierului de acolo că vreau o mașină el a început să râdă și să îmi spună că reprezentanța Toyota e puțin mai în colo. Tipul și-a luat o palmă de a văzut doar Toyota câteva zile. Într-un fel a scăpat ușor, Luis arăta de parcă ar fi vrut să-l ia la pumni. Într-un final mi-am luat puișorul la o tură prin oraș pe timp de noapte că să văd ce face. Luis era să facă infart când a văzut cum conduc și în același timp m-am mai cerut o dată de soție, doar că fără solniță. Cu toate aceste îmi mai doresc și o mașină pe care s-o am doar pentru curse și încă un motor pentru atunci când vreau să mă simt liberă. Acasă aveam unul, doar că nu era cine știe ce.