Mi Princesa

Capitolul 27

Carolina P.O.V.

-Mi-aş dori sa fiu o stea! spun atât de brusc că îl fac pe Raffa să tresare.

Ochii lui întunecați mă fulgeră şi dacă nu aş sta rezemată de capota maşinii cred că aş fi făcut cunoştiință cu pământul. Deşi a trecut destul de mult timp de când ne întâlnim pe ascuns, cam o lună cred, nu am făcut nici un progres în întărirea stăpânirii de sine. Încă mă pierd în jurul lui, mâinile încă îmi tremură, respirație mi-e agitată, iar pulsul accelerat. E de parcă nici nu aş mai fi eu, de parcă lumea mea ar fi total întoarsă pe dos.

-Ce ai spus? mă întreabă ridicând o spânceană.

-Aş vrea să fiu o stea! spun din nou şi pentru un moment cred că urmează să izbucnească în râs.

Cu toate acestea buzlele lui se rezumă doar la un zâmbet mic şi intrigat. Mereu mă surprinde, niciodată nu am să pot prezice următoarea lui mişcare.

- De ce ai vrea una ca asta?

Ochii lui strălucea atât de frumos în lumina lunii, era de parca nişte mici cristale s-ar fi infiltrat în abisul privirii sale. Cred că aş fi putut căuta rezolvarea misterului inimii mele în acei ochi toată noapte.

-Uită-te doar la ele! Sunt atât de frumoase pe cer, nimeni nu le întreabă de ce sunt acolo. Nimeni nu le ia la harță sa se dea jos, lumea le admiră, iar ele sunt toate la fel, dar diferite şi totuşi nu se ceartă niciodată. Sunt frumoase, identice, dar unice. Azi există mâine mor, dar fiecare clipă e atât de lungă că ar putea fi o eternitate. Aş vrea să fiu şi eu o stea...

Îmi închei mini discursul cu un ofat lung. Îmi închid ochii şi mă las învăluită de profunzimea momentului. Vântul bate uşor şi face copacii din jur sa scoată un fâşâit enervat. Gângăniile şi mai enervante din jur se ceartă între ele în surdina iar un fior de gheață îmi traversează şira spinării de la frigul ce s-a lăsat. Mă simt ca într-un film prost de dragoste la care mi-ar fi placut să mă uit la o petrecere în pijamale cu alte puştoaice de 13 ani. Doar că eu la 13 ani nu visam cu gura căscată la vampiri chipeşi îngâmfați şi le vârârcolagi sexy...

-Dar eşti o stea, încrederea din vocea lui Raffa mă face să râd uşor.

Deschid ochii, încă râzând şi mă uit la fața lui serioasă. Chiar crede ce zice şi asta mă amuză şi mai tare.

-Lasă textele, Romeo! zic cu zâmbetul pe buze. Oricum e doar o prostie...

-Nimic nu e o prostie dacă noi nu o lăsăm sa fie.

-Dar adevaratele mele probleme sunt aici, nu la sute de ani lumina distanță, iar nu pe asta ar trebui să mă concentrez acum.

Ultima mea frază îl lasă puțin în aer şi simt cum doreşte să-i dau mai multe detalii. Nu sunt obligată să o fac, nu e ca şi cum ar fi iubitul meu sau ceva, oricum nu ar fi prima dată când mă comport ciudat şi îl las în aer. El e oricum doar un străin...

-Carolina...

Numele meu pe buzele lui sună de-a dreptul divin. Fac fatala greşeală de a mă întoarce spre el, iar atunci sunt inevitabil prinsă în privirea lui întunecată.

-Ştii că poți să vorbeşti cu mine, nu? cuvintele lui sunt mai mult şoapte, sau aşa le aud eu fiindcă mă simt din nou mult prea pierdută.

Fața lui e atât de aproape de mine, iar buzele lui tentant de apetinsante. Ştiu ce vrea să facă, asta e doar o capcană ieftină prin care vrea să mă aducă de partea lui. Mama avea dreptate, bărbații sunt atât de perverşi!

La doar o eternitate după buzele lui se lipesc lacom de alte mele şi încep un dans lasciv de cuceriere. Aşa m-a sărutat mereu, pasional şi carnal, mereu grăbit ca un uragan ce e menit să mă răscolească şi apoi să mă abandoneaze. Mă întreb dacă fetele din acele filme de dragoste simțeau ceva atât de confuz cum simt eu când mă sărută Raffael. Mă întreb dacă şi ele erau sărutate în acelaşi fel, devorator, grăbit şi lasciv. Mă întreb...