Mi Princesa

Capitolul 26

Luis P.O.V.

-Stimați pasageri, vă rugăm să va pregătiți de aterizare. Vă rugăm să vă închideți aparatele electrice şi să purtați centurile de siguranță pe tot parcursul aterizării. Vă mulțumesc!

Stuardeza blondă clipi de două ori din genele false şi apoi dispăru în cabina alăturată. O alta, mai sictirită ca cea dinainte, se plimba plictisită printre rândurile de scaune pentru a se asigura că toți pasagerii respectă indicațiile impuse. Mereu am urât să zbor cu liniile publice, dar Kaily a vrut să nu atragem atenția cu un avion privat şi ori zburam singur ori mergem cu ea în avionul public. Îmi pun centura de siguranță şi apoi mă asigur că şi şatena care doarme lângă mine ca un îngeraş o are şi ea pusă.

E ciudat cum poate să doarmă atâtea ore consecutiv, eu nu am reuşit să închid ochii decât jumătate de oră. În restul timpului m-am jucat cu firile de păr ale iubitei mele până s-a trezit, mi-a dat o palmă şi s-a culcat la loc, am croşetat şi făcut rebusuri cu bătrânica de lângă mine, m-am uitat la o telenvelă şi la un film, am săcăit-o pe struardeză până când m-a înjurat în 5 limbi şi am completat rebusuri din nou cu doamna Stuarw care se duce în vizită la cele două nepoate alea ei Amber si Chloe. Pe scurt, dacă nu cobor din avionul ăsta urgent mă sinucid cu o andrea.

-Iubito! încerc să o trezesc pe frumosa care doarme lângă mine. Kaily, iubire... Trezeşte-te!

Aceasta mormăie nişte cuvinte doar de ea înțelese şi e cu adevărat adorabilă. Îi dau o şuviță din părul castaniu la o parte din ochii şi o scutur uşor. Buzele ei se deschid şi în momentul de față sunt atât de apetisante că îmi vine greu să nu le gust.

-Luis, şopteşte ea în timp ce îşi flutură uşor genele, încearcând să-şi deschidă ochii.

- Da, iubito, spun apropiindu-mă de față ei chiar în momentul în care îşi deschide ochii.

- Dacă nu taci te arunc pe geam!

Şi s-a dus cu tot romantismul meu. Dacă voi reuşi să am un momentul, unul singur, cu fata asta în aşa zisul oraş al iubirii o să mă duc să-i dau mamei un pudel, suvenir de la Paris.

*

După ce am reuşit să îmi trezesc pricesa care nu s-a lăsat fară sa-mi dea o palmă, din nou, am coborât în sfârşit din acel avion, în care nu am să ma mai urc nici dacă voi fi nevoit să traversez oceanul înot.

-Ar trebui să-ți fi luat geaca, spune Kaily când stătea la rând să coborâm.

-Mi-am pus-o în geamantan.

-Mă refer acum, o să-ți fie frig, ai să vezi.

-Ba nu. M-am uitat pe prognoză şi spuneau că e soare.

Şatena doar zâmbi şi coborâ înaintea mea din avion în timp ce îşi încheia jacheta. Eu merg în urma ei derutat, dar îmi trece repede mirarea când fac contact cu un val de aer rece care mă loveşte direct în față. Instinctiv îmi stâng mainele în jurul meu. Mă uit spre cer, soarele e acolo, doar că nu prea îşi face treaba.

-Bine ai venit la Paris, iubire! spune mi princesa râzând şi plecând spre aeroport.

Fug după ea tremurând. Regulă nouă: ascultă mereu de Kaily. Princesa are mereu drepetate!

Aeroportul e...cam ca toate aeropoartele, aglomerat, derutant, înghesuit, ciudat, exasperat, zgomotos, încălcit şi multe altele pe care cu siguranță le-a mai enumerat şi altcineva şi altădată. Şatena mea se fâțâie de pe un picior pe altul şi se mai uită din  când în când la ceas. După ce n-am recuperat bagajele ne-am proțăpit lângă un semn mare cu reclame la ceriale şi de atunci tot aşteptăm. Ce aşteptăm nu mi-a fost dat să aflu momentan, dar poate într-un viitoar apropiat...