Mi Princesa

Capitolul 15

Alessio P.O.V

Trântesc ușa mașinii și pornesc pe urmele brunetului și tontului de frati-miu. În urmă cu mai puțin de jumătate de oră a venit ca un uragan la mine acasă și mi-a torturat vecinii cu strigătele lui de iar mă înjură doamna Peterson... E, cui îi pasă de baba aia? Din câte am înțeles de la el, Kaily nu îi răspundea la telefon și pe de-asupra i-a și închis și apoi nu mai forma deloc. Și cam de aceea, dragul meu frățior e mai nervos decât mama când mamei i s-a suspendat permisul. Pentru bilele omenirii tata a intervenit să repare problema...

Se pare că tipul e îndrăgostit rău de tot de verișoara mea și chiar îl înțeleg. Kaily e genul de tipă dură, rece, dar în același timp seducătoare și misterioasă... pai ce pot să zic, până la urmă suntem rude. După ce nebunul s-a dumerit că fetele nu sunt la mine, a început să facă gaură în covorul din living încercând să dea de ele. Dacă l-ar fi văzut cineva ar fi zis că e pra obsedat. Eu însă îl înțeleg, în meseria noastră nu suntem doar noi în pericol continuu, ci și cei la care ținem. Ce pot să zic, pentru noi dragostea și ferirea au prețul lor, o știu din experiență. Desigur că Karol mi-a răspuns imediat la telefon și mi-a spus că atât Kaily cât și Carolina sunt cu ea la școală și dau probă pentru majorete. Ahh.... cât pot urâ majoretele, nu pentru că aș avea ceva cu ele, dar prea se holbează toți la picioarele iubitei mele când face dansurile alea stupide la meciuri. Dar cine se poate pune cu ea? A stat prea mult cu mama...

Doar ca să-l mai las să se agite nu i-am spus din prima lui Romeo, că altfel unde ar mai fi fost distracția? Dar și când i-am spus aproape că mi-a dărâmat ușa ca să iasă mai repede. Oare sunt și eu la fel de ridicol când vine vorba de Carolina sau Karol? Ne... eu sunt prea tare pentru asta, am încrede în fetele mele, în ele și în cei zece agenți care se învârt în jurul lor permanent.

-Sunt sigur că e încă în viață, frate, îi spun eu plictisit lui Luis.

-Sper, fiindcă o omor cu mâna mea când pun mâna pe ea! tună Luis și eu îmi dau ochii peste cap.

-Nu o să se întâmple asta.

-Și mă rog de unde știi? spune el agitat.

-Nu o să ai timp nici să clipești când ți-o articula una peste față, spun râzând imaginându-mi-o pe verișoara mea cum îl ia la bătaie.

-Ce? Ba nu-i adevărat! spune el încruntat.

-E, nu! Învață de la experți, cel mai bine să te împaci cu ea când e în faza de lacrimi, dar cum Kaily trece direct la faza a două, nu prea ai șanse...

-Ce e faza a doua?

-Wrestling.

Eu râd în timp ce el bolborosește niște înjurături. Tace el tace, da când și-o lua doi pumni în facă să nu plângă după mine.

Când ajungem pe teren Kaily stă în fața fetelor și pare gata să își înceapă numărul, ignorându-l total pe bietul Luis, care face ca trenul până ajunge acolo. Eu calm și fără nici o grijă îi zâmbesc iubitei mele și apoi mă duc după soră-mea în tribuna terenului de sport. Luis, bineînțeles ca un taur ton ce e, se duce la margine și mai mai că ar intra peste ea să-i îi strice fetei proba. Hmmm....idiotul...

-Ce faci roșcat-o? spun când mă așez lângă Carolina. Nu ți-e frig în chestia aia? continui făcând referire la echipamentul ei.

-Sunt 27 de grade, spune ea dându-și ochii peste cap. Și oricum, ce căutați voi aici?

Eu îi fac semn spre amorezatul nostru care fierbe în suc propriu. Ea doar dă înțelegător din cap.

-Ce? Credea că au furat-o extratereștri în drum spre casă? spune plictisită.