Sunt înconjurată de întuneric. Doar lumina slabă a lunii mă ghidează pe o cărare întunecată. Aerul e atât de greoi și parcă pot simți un miros ciudat, înțepător.
— Oare ce se întâmplă dacă...
Un sunet puternic se răspândește în jurul meu, iar inima mea încetează să mai bată.
Tresar speriată și încerc să-mi controlez respirația.
Un nou coșmar.
Același coșmar.
Sunt deja mult prea mulți ani de când îmi bântuie visele. Mereu aceeași întrebare, aceeași voce indescifrabilă, același pocnet asurzitor și aceeași spaimă când mă trezesc. Uneori împrejurimile sunt diferite, uneori e zi, alteori noapte. Uneori mă aflu într-o pădure, alteori pe o plajă sau un câmp. Nu văd pe nimeni, doar aud acea voce pe care nu o pot identifica.
E un coșmar care durează mult prea puțin pentru a-mi da seama ce se întâmplă de fapt. Sunt conștientă doar de frica dureroasă pe care o simt în tot corpul.
Sunt resemnată cu ideea că nu voi putea scăpa niciodată de el. Nu mă pot bucura nici de lipsa lui, pentru că revenirea este mereu sfâșietoare.
Coșmarul meu vine la pachet cu multe simptome care mă dezechilibrează câteva zile, în special când am o perioadă de liniște.
Nu îmi întâmpin dimineața așa cum mi-aș dori. Transpirația rece ese primul semnal de alarmă, urmat de amorțeala mâinilor și a picioarelor, de durerile din piept, de nodurile din gât și de starea de oboseală și leșin.
Regula spune să o anunț pe mama imediat ce îmi deschid ochii, însă astăzi aleg să îi ascund. Vreau să merg la școală, vreau să îmi petrec timpul cu prietena mea Karly și vreau neapărat ca promisiunea ei să fie reală. Cu o zi în urmă, m-am convins că inima mea nu mai are nevoie de medicamente și izolare, ci de distracție.
Nu mai vreau să fiu prizoniera unor pereți. Chiar dacă fericirea mea vine la pachet cu o serie de părți negative declanșate de coșmar, îmi doresc ca dorința douăzeci și doi să fie îndeplinită.
Coșmarurile mele nu vor dispărea niciodată. Aceleași frânturi șterse, aceleași imagini blurate, în care frica este singurul sentiment care mă mai ține în viață. Mi se va părea greu, însă îmi propun să încerc să nu le mai dau importanță, să nu mă mai gândesc, să nu-mi mai amintesc de mirosul impregnant din vis, de întrebarea confuză, de vocea slăbită și de orice senzație de rău pe care o simte corpul meu a doua zi.
O găsesc pe mama în bucătărie, gătind. Cu o zi înainte de weekend, obișnuiește să își petreacă multe ore în fața aragazului.
Tratamentul pe care îl iau acum nu necesită un regim strict, însă mama este în continuare obsedată de dieta mea. Nu am voie mai niciodată să mănânc zahăr, ciocolată, să beau sucuri sau orice alt aliment care conține după spusele ei „substanțe ucigătoare". Mănânc foarte rar carne, cam de două ori pe săptămână, iar asta pentru că am insistat să nu mi-o scoată complet din meniu.
— Bună dimineața! îi spun, încercând să par cât mai veselă.
— Un fresh de portocale? mă întreabă și îmi face semn scurt din cap spre paharul de pe masă.
Se întoarce la tocat ciupercile, iar eu mă așez pe scaun, îmi beau sucul în liniște și o privesc cu recunoștință. Îmi doresc să o văd pe mama zâmbind din nou cu adevărat.
Viața durează doar o clipă, dar suntem conștienți de acest aspect abia în pragul morții.
***
— Cred că trebuia să adaugi şi asta pe listă!
O privesc sceptică şi simt cum rochia strâmtă nu mă lasă deloc să respir.
— Să rămân fără aer? o întreb amuzată.
— Să fii răvăşitor de frumoasă!
Mă întorc imediat spre oglindă şi deşi privesc pierdută la reflexia mea, mă simt departe de a fi răvăşitoare. Poate doar foarte panicată, pentru că încă de când m-am trezit durerea de cap mi-a creat o stare de irascibilitate şi îngrijorare, care doar s-a accentuat în timpul orelor la școală.
— Nu cred că voi reuşi să dansez toată noaptea în rochia asta.
— Vorbeşti prostii. O să împuşcăm doi iepuri dintr-un singur foc. Poate chiar trei!
Sunt deja ameţită, iar amintirea acelei liste îmi răscoleşte toate simţurile. Ştiu că am totuşi nevoie de ea. Trebuie să îmi trăiesc fiecare clipă la maximum, iar dacă până acum am avut o viaţă plictisitoare, a venit momentul să schimb ceva. Şi nu am fost niciodată adepta schimbărilor, însă viaţa mea are nevoie de una majoră cât mai curând.
Încerc să nu mă gândesc în fiecare secundă la discuția auzită dintre doctor și părinți. Aş putea spune că aceea a fost cea mai mare schimbare din viaţa mea, însă nu va fi și un impediment să mi-o trăiesc.
Sunt resemnată şi accept absolut tot ce mi-a oferit și îmi va oferi viaţa. Acea listă de dorinţe este acum singurul lucru care mă motivează să nu mă închid în camera mea şi să îmi prelungesc agonia.
— Trei? o întreb nedumerită.
Mă priveşte cu o sclipire în ochi şi se apropie de mine. Îmi prinde cele două şuviţe care îmi intră în ochi la spate cu două agrafe şi, pentru prima oară, nu o mai văd pe Joy, ci doar o fată care nu mai are nimic de pierdut.
— O să dansezi toată noaptea. Poţi fuma şi, cel mai important, ai ocazia să săruţi un străin!
Mă crispez imediat la auzul cuvintelor sale şi nu îmi vine să cred că eu am scris acele dorințe. Nu mai sunt atât de încântată atunci când ea le rostește cu voce tare.
Îmi doresc să dansez toată noaptea, deşi fizic nu cred că voi rezista. Problemele cu inima le-am avut de mică şi, din cauza asta, efortul fizic a ieşit mereu din discuţie. De fumat nu am fumat niciodată şi nici măcar nu ştiu de ce m-am gândit la asta. Cât despre acel străin pe care vreau să îl sărut, pur şi simplu e o idee tâmpită şi nebunească. Va trebui să înlocuiesc acea dorință cel mai probabil.
— Cred că voi reuşi să ajung doar până la intrare, recunosc tristă.
— Fii serioasă, te voi căra în braţele mele dacă este nevoie!
— Unde mergem, oricum?
— Sunny Club! îmi răspunde entuziasmată.
Nu ştiu dacă să tremur din toate încheieturile sau să îi împărtăşesc fericirea şi entuziasmul. Este oare prea mult să sper că mă pot distra şi, în acelaşi timp, să îmi îndeplinesc dorinţele? Cer prea mult de la viaţa scurtă pe care o mai am? Căci sunt terifiată de absolut tot ce mă înconjoară şi de toate gândurile care mă consumă până la epuizare, însă în acest moment parcă frica mea e încolţită de o putere pe care nu ştiam că o am.
CITEȘTI
Un nou sfârşit
Romance"Nimeni nu se poate întoarce în trecut pentru un nou început, însă cu toţii putem începe astăzi să creăm un nou sfârşit" - Maria R.
