Un nou sfârşit

12 - Joy

20. Să fumez și să beau alcool

22. Să dansez toată noaptea

26. Să sărut un străin

15. Să joc într-o piesă de teatru

Nu încerc să mă răzvrătesc în fața părinților mei. Nu vreau să mă răzbun pentru că nu mi-au spus despre ultima discuție cu doctorul. Nici măcar nu sunt furioasă pe ei. Dezamăgită ar fi un termen mai potrivit, însă nicidecum nervoasă. În primul rând, pentru că datorită lor sunt în viață. Dorința și dragostea lor mă ajută să supraviețuiesc. Lupta lor mă face mai puternică, doar că în unele momente de singurătate uit. Poate că am dreptul să fiu și eu supărată puțin, nu sunt perfectă, însă sub nicio formă ei nu merită niciun sentiment negativ. Moartea mea îi va răni pentru totdeauna. Există șanse să nu îi distrugă complet, însă le va fi greu să își recapete pofta de viață. Cu toate acestea, nu le pot dărui ultimul meu an. Nu le pot permite să mă controleze. Nu-mi doresc să fiu iresponsabilă, neascultătoare sau ingrată. Pur și simplu vreau să-mi trăiesc timpul rămas ca o adolescentă normală.

În urmă cu o săptămână, am scris pe o foaie de hârtie treizeci și șase de dorințe pe care îmi doresc să le îndeplinesc în ultimul an din viaţă, printre care cea mai importantă fiind aceea să nu mor. Cumva, doamna drăguţă din faţa mea şi chipul cunoscut al străinului mă fac să îmi doresc să mă evapor cât mai repede.

Obrajii îmi ard de rușine. Dacă aș ști că n-ar părea penibil, aș fugi cât mai repede și m-aș ascunde la capătul lumii.

Inima mea îl recunoaște imediat, căci la vederea lui uită să mai bată regulat. Este îmbrăcat la costum, cu o cămașă albă imaculată, descheiată la gât. Într-o zi de weekend, străinul ciudat are același aer elegant, matur și misterios. Îl privesc cu atenție, ignorându-mi bătaia ciudată din piept. Nu cred că m-am simţit vreodată atât de pierdută în spaţiu, iar tăcerea dintre noi creează un moment stânjenitor și inconfortabil.

Încerc din răsputeri să scap de senzația neplăcută care se strecoară prin toții nervii mei, însă privirea lui curioasă și ușor panicată nu mă ajută prea mult. Poate că este o surpriză și pentru el să ne reîntâlnim, căci mă îndoiesc că a stat undeva ascuns și m-a urmărit. Totuși, asta mă face să mă întreb dacă într-adevăr ar trebui să cred în coincidențe. Este oare o pură întâmplare să fim amândoi la același teatru, din motive diferite? Pentru că e ceva schimbat în privirea lui care îmi transmite o liniște înduioșătoare. E ceva diferit în prezența lui care reușește să îmi dea fiori.

— Să o invite unde?

Străinul pare mai șocat decât mine, însă continuă să mă fixeze cu privirea, de parcă ar încerca să-și dea seama dacă are halucinații sau nu.

Karly este cea care rupe într-un final tăcerea cu întrebarea sa și încep să regret că nu i-am spus adevărul. Ar fi trebuit să îmi mărturisesc gândurile și sentimentele pe care le-am avut în ultimele zile. Ar fi trebuit să îi cer sfaturi, în loc să țin totul doar pentru mine și să visez cu ochii larg deschiși la ceva imposibil. Ar fi trebuit să am mai multă încredere în ea. Există șanse să și-l amintească pe bărbatul din fața mea, căci nu este o prezență ușor de trecut cu vederea. De fapt, reacția ei îmi cam confirmă gândurile și îmi este puțin teamă de ea. Din moment ce Karly este mai obsedată de acele dorințe decât mine, cu siguranță știe că acest străin, pe care l-am sărutat cu o săptămână în urmă, a reapărut în mod miraculos de nicăieri. Mă întreb dacă el are același efect și asupra ei sau doar bătăile inimii mele se intensifică la vederea lui.

— Oh, draga mea, scuză-mă, sunt mai de modă veche. Cum fiul meu pare atât de pierdut, vă invit eu în oraş, continuă mama străinului.

Nu-l pot studia cu atenție, pentru că nu am curaj să-l privesc. Îmi țin în continuare capul în jos și îi admir pantofii negri imaculați.

Brusc, undeva în interiorul meu ascuns, cunoscut doar de mine însămi, în timp ce îi aflu numele, viața mea capătă sens. Știind că pot asocia un nume acestui chip atât de blând și de frumos, nu mai există nicio șansă pentru mine de a-l putea uita.

Sclipirea din ochii lui Karly înseamnă un singur lucru. Este cucerită pe loc de femeia din faţa noastră. Ba chiar o aud suspinând ușor, de parcă ar putea fi de acord cu tot ce i s-ar spune. Și nu pot să neg, mama lui este o femeie care transmite blândețe. Deși pare mai în vârstă decât mama mea, fapt ce îmi confirmă încă o dată că ar trebui să-mi fie interzis să mă gândesc la străinul frumos, atitudinea ei emană tinerețe. O tinerețe ce creează o conexiune tacită între noi două, cu fiecare secundă în care mă privește.

Am știut că urma să regret venirea mea aici. A fost o idee proastă încă de la bun început, iar faptul că am urcat pe acea scenă a înrăutățit toată situația. Dacă am fi plecat de la bun început, nu m-aş fi întâlnit din nou cu el şi aş fi putut rămâne cu conştiinţa împăcată că am sărutat un străin şi nimic mai mult. Însă acum nu pot să mai dau înapoi. Karly se află sub mrejele vrăjii, iar eu sub nicio formă nu am de gând să îi ofer vreo satisfacţie refuzând invitaţia.

Ar fi trebuit să o învăţ pe prietena mea puţină educaţie de autoapărare şi să îi spun că sub nicio formă nu poate să accepte o invitaţie în oraş de la un străin, indiferent că este o femeie sau un bărbat. Însă cum eu l-am sărutat pe el cu o săptămână în urmă, sunt demnă de pus în fruntea listei de oameni tâmpiţi și iraționali.

Tot ce pot să fac este să aprob și eu cu o mișcare ușoară a capului și să îi urmez pe cei trei, pentru că sunt incapabilă să protestez în vreun fel. Serios acum, dar unde mi-a dispărut curajul?

Nici nu mai simt oboseala cu care m-am trezit de dimineață și pe care abia am reușit să o suport întreaga zi. Nu mai simt nici euforia dorinței îndeplinite datorită lui Karly. Cumva, între panică și incertitudine, îmi doresc să mă uit la el și să îi studiez cu atenție trăsăturile fine și perfecte, dar îmi este teamă că voi fi prinsă. Nu vreau să risc, deși după privirile scurte pe care i le-am furat aș putea spune că străinul Brinley nu este chiar atât de în vârstă pe cât am crezut la început. Într-adevăr, își exprimă maturitatea prin toate gesturile sale, prin voce și prin ochii săi expresivi, însă mă îndoiesc că există foarte mulți ani diferență între noi. Ceea ce este o prostie, tocmai pentru că refuz să las impactul său asupra mea să aibă repercusiuni din cauza timpului meu limitat.

Chiar dacă mi-aș dori să îl cunosc cu adevărat, trebuie mai întâi de toate să fiu realistă. Viața a încetat de mult să îmi mai ofere șanse, chiar dacă în acest moment se simte de parcă aș fi primit-o pe ultima. Una în care nu am niciun viitor și lumea mi s-a dat complet peste cap în câteva minute. Una în care Karly a uitat cu desăvârșire de mine și m-a lăsat să mă descurc de una singură cu schimbarea de planuri. Una în care Brinley merge liniștit la doar câțiva pași de mine și nu privește deloc în direcția mea. Una în care îmi permit să mă gândesc la întrebarea mamei sale și să sper că dorința douăzeci și patru urmează să fie îndeplinită.

Emoțiile mele se combină cu panica și declanșează o avalanșă de reacții în clipa în care mama lui îmi aruncă o privire scurtă. Îmi simt gâtul uscat, palmele îmi transpiră excesiv, îmi este din ce în ce mai greu să respir, iar amețeala devine și mai puternică. Frica mea pare tangibilă. În orice moment, inima îmi poate ceda, însă vreau să îmi asum acest risc. Îi zâmbesc sincer femeii drăguțe, pentru că nu știu cum altfel aș putea să-mi arăt încântarea și fericirea.

O forță supranaturală mă îndeamnă să îl mai privesc încă o dată pe străinul elegant. Ochii săi sunt fixați asupra mea și îmi simt imediat obrajii dogorind. Îi susțin privirea în timp ce mă studiază cu atenție.

Amintirea sărutului mă face să-i privesc buzele involuntar. Am crezut că va fi greu să uit acel moment nesăbuit, însă avându-l acum în fața mea mă convinge că va fi imposibil.