Un nou sfârşit

5. Brinley

Am ajuns de aproape o oră în mijlocul junglei şi deja simt că înnebunesc de nervi. Cei trei prieteni inconștienți stau lângă mine la bar şi vorbesc despre persoana mea de parcă nici măcar nu aş fi prezent.

Trebuia să îmi văd de treabă şi să îi las singuri. Nu ştiu ce naiba a fost în mintea lor să vină într-un astfel de club. Oriunde privesc, văd numai tineri cu hormonii întinşi la maximum. Și nu sunt chiar atât de ipocrit să spun că eu nu mă consider la fel, însă nu am avut niciodată vreo pasiune pentru fetiţe de şaisprezece ani.

— Poţi să pari mai relaxat? mă întreabă Preston.

Abia reuşesc să înţeleg ce mă întreabă din cauza muzicii exagerat de tare.

Sunt obișnuit cu muzica asurzitoare, însă e o premieră să fiu înconjurat de adolescenți. Ultima oară când am avut această priveliște eram prin anul doi de facultate. Chiar și atunci mi s-a părut o idee prostească să-mi petrec o seară în Sunny Club.

Știu că aș putea să ignor ce se află în jurul meu și să mă bucur de paharul de whiskey din fața mea, însă e greu, în condițiile în care nu zăresc prea multe persoane mature. Cel mai probabil arătăm ca niște ratați pedofili, îmbrăcați la costum.

— O să mă relaxez când o să plec naibii de aici!

— Nu-i atât de rău, intervine şi Tyrell.

— Ar putea fi toţi copiii voştri, tâmpiţilor! mă răstesc suficient de tare cât să acopăr gălăgia.

Cuvântul ales este exagerat, având în vedere că cei trei mușchetari de lângă mine abia sunt trecuți de treizeci de ani. Totuși, Preston are o nepoată în floarea adolescenței, o soție și un copil acasă, iar atitudinea lui mă sperie cumplit.

— Nu-mi spune că nu te-ai gândit niciodată să pleci acasă cu una dintre cele care dansează atât de provocator în mijlocul clubului, își bate Preston joc de mine.

Observ privirea încruntată a barmanului şi îi fac un semn liniştitor. Nu am nevoie de motive ca să fiu dat afară dintr-un club.

— Eşti bolnav, Preston! Sunt curios ce ar spune soţia ta despre gândurile tale.

Tocmai ce i-am dat o lovitură sub centură, iar după privirea dură, înţeleg că am întrecut o limită. Umorul negru al lui Preston îmi place uneori şi ştiu că în majoritatea timpului glumeşte. Însă, astfel de glume sunt mult prea deplasate chiar şi pentru mine.

— Iar eu sunt curios ce are de spus blonda care se apropie cu atâta precizie de noi!

Mă întorc imediat şi înlemnesc când realizez cu stupoare că nemernicul are dreptate. O tânără blondă se îndreaptă hotărâtă în direcția noastră şi nu pot decât să sper că are de gând să ne evite.

Mă simt de parcă un ciocan invizibil mă loveşte din plin în vârful capului atunci când puştoaica se opreşte în dreptul meu. Dumnezeule, ce caută fata asta aici? Şi ce a gândit atunci când s-a oprit fix în faţa mea, lăsându-mi mintea să zboare la lucruri pe care nu ar fi trebuit să le gândească niciodată?

Preston este singurul vinovat!

Lipsa mea de mobilitate mă dă complet peste cap. O forţă supranaturală îmi blochează picioarele, întreaga raţiune şi mă forţează să admir chipul frumos şi angelic din faţa mea, care mă priveşte mult prea intens şi pătrunzător. Este oare greşit să mi-o imaginez ca fiind un înger? Pentru că nu sunt eu cel mai credincios om, însă ochii săi albaştri şi puri mă privesc cu o inocenţă aparte şi îmi transmit cel mai placid sentiment pe care l-am simţit vreodată. Este greşit să îi privesc şuviţa de păr aurie cum îi intră în ochi şi să îmi doresc să i-o îndepărtez? Este greşit să îi admir silueta delicată şi să mă gândesc cât de bine mi-ar fi dacă aş cuprinde-o în braţele mele?

La naiba, da! Totul e greşit! Prefer să îmi vând sufletul Diavolului, numai să nu văd acest înger în faţa mea.

Niciunul dintre noi nu spune nimic, ci doar aşteptăm toţi patru ca ea să îşi găsească curajul și să vorbească. După privirea ei totuși, nu pare că s-ar întâmpla prea curând.

Nu îmi dau seama dacă se află într-o criză adolescentină sau pur și simplu e ceva în neregulă cu ea.

— Vrei ceva de băut, drăguţo? îl aud pe barman din spatele meu şi mă înfior la auzul alintului său.

Dacă exista vreo şansă ca ea să se afle în faţa mea doar pentru că era interesată să comande ceva sau să discute cu barmanul, ei bine, acum chiar sunt convins că nu este aşa. Ochii fetei se măresc brusc şi îmi pot da seama că se simte stânjenită. Privirea ei săgetează prin mine, de parcă îşi doreşte ca eu să intervin, însă nu ştiu şi în ce mod. Îmi este atât de greu să o citesc. De fapt, îmi este imposibil să o descifrez. Îşi doreşte să îi iau apărarea în faţa nesimţitului care a îndrăznit să o alinte sau îşi doreşte altceva?

— Vrei ceva de băut? îmi fac curaj şi intervin ca un prost.

Probabil arăt penibil când nu îmi răspunde, însă ochii săi încep să mă studieze instigător, de parcă încearcă să îmi citească toate gândurile.

Nu sunt sănătos mintal! În primul rând pentru că nu îmi pot controla mintea, iar în al doilea rând pentru că nu îmi înţeleg reacţiile. În ce moment am devenit interesat de farmecul unei puştoaice? Nu pot să mă prefac că nu mă incomodează prezenţa ei. O găsesc destul de tulburătoare, de fapt.

Atenția îi este distrasă de paharul meu de whiskey și mă întreb încă o dată dacă singurul ei interes este alcoolul. Nu apuc să-mi duc gândul până la capăt. Degetele sale lungi, subțiri și fragile apucă paharul cu disperare și îl duc spre buzele sale într-o singură fracțiune de secundă. Îl dă peste cap dintr-o înghițitură, de parcă ar fi apă sau de parcă viața ei depinde doar de acel strop de alcool.

Reacția ei mă bulversează și mai mult. Ochii i se măresc într-un mod ciudat, ca și cum ar fi prima oară când ar gusta ceva atât de tare. O văd că înghite cu dificultate și pare că se chinuie să facă față arsurii care cel mai probabil îi arde tot interiorul. De data asta mă întreb dacă am de-a face cu o nebună sau o destrăbălată.

Privirea ei pătrunzătoare mă analizează cu atenție și încerc să-mi dau seama dacă ar trebui să fac totuși ceva. Nu îndrăznesc să privesc spre Preston, probabil la fel de șocat ca și mine. Nu îmi pot lua ochii de la ea și de la mâna care îi tremură în timp ce pune paharul înapoi pe blatul barului.

Fata blondă cu chip angelic nu-mi oferă nicio șansă să-i admir frumusețea, tinerețea sau clipirea ciudată din ochi. Din contră, are alte planuri pentru mine. Mă ia complet prin surprindere atunci când se apropie de mine și efectiv nu pot să reacționez în niciun fel pentru a o îndepărta. Palmele îi aterizează pe obrajii mei, capul îmi este tras cu putere spre ea, iar o secundă mai târziu buzele i se lipesc de ale mele.

Nu-i răspund imediat la sărut, dar îmi închid ochii involuntar. Încerc să-mi dau seama cum ar trebui să reacționez, însă buzele ei calde și moi încep să se miște ușor, iar eu mă pierd complet.

Tot ce ştiu este că, dacă ar fi fost oricare altă fată, probabil aş fi împins-o dezgustat de îndrăzneala ei. Aş fi respins-o imediat şi nu aş fi fost afectat în niciun fel. Însă, modul în care m-a privit din prima clipă şi felul în care mi-a susţinut privirea m-au vrăjit iremediabil.

Sunt nebun, știu, dar o las să mă sărute de parcă tot ce îşi doreşte este să-mi memoreze buzele şi gustul. Raţiunea mi se opreşte din a analiza pe toate părţile ce se întâmplă, iar picioarele aproape că îmi cedează. Nodul din stomac mi se adânceşte cu fiecare secundă în care buzele noastre se mişcă incredibil de bine împreună şi mă simt atât de stângaci, de parcă aş săruta o fată pentru prima oară.

La naiba, dacă nu este cel mai frumos sentiment să fiu sărutat cu patimă de un înger, chiar dacă risc să fiu cuprins doar de flăcările Iadului la sfârşit. Poate că asta şi a fost intenţia ei. M-a atras în capcană şi mi-a dat să gust dintr-un fruct interzis, doar pentru a mă convinge să comit cel mai mare păcat. Singura problemă e că îmi doresc ca un impetuos să întrec orice limită aş avea.

E un înger, până la urmă, nu?