6. Joy

5K 589 41
                                    

Nu-mi disprețuiesc viața și nu am făcut-o niciodată. Nu sunt supărată pentru că timpul meu este limitat. La vârsta mea, am ajuns să prețuiesc alte lucruri pe care ea mi le oferă.

Deşi mă mișc exact ca o păpuşă împăiată şi tremur din toate încheieturile, mă calmez imediat ce îmi văd toţi prietenii aşteptându-mă în faţa casei. Încerc să nu las durerea de cap să îmi strice din nou buna dispoziție. Fac abstracție de junghiul dureros din stomac și refuz să mă mai gândesc la frică și la moarte. Nu și în seara asta.

Mi-am anunţat părinţii de ieșirea în oraş şi noroc cu insistenţele lui Rowan, altfel nu aş fi văzut nici măcar intrarea clubului. Ca să fiu sinceră, spre surprinderea mea, nu au fost prea reticenți în legătură cu această seară. Într-adevăr, mama a exagerat puțin, însă după două minute de vorbit cu Rowan, tot ce mi-a mai spus a fost să am grijă și să nu vin prea târziu acasă. Știu că au încredere în mine, dar dacă ar afla vreodată de lista mea de dorințe, cu siguranță nu aș mai ieși deloc din casă. Probabil ar prefera să mă vadă murind de una singură, fără prieteni și fără a-mi trăi viața cu adevărat, decât să mă știe cum îmi scurtez zilele riscându-mi sănătatea. Poate că uneori și eu exagerez și îi alarmez inutil, însă totul este împotriva voinței mele. În ultimii ani, orice durere nouă și ciudată m-a speriat. Inima fiindu-mi bolnavă și nefuncționând normal, risc ca întregul meu organism să cedeze și astfel sunt nevoită de cele mai multe ori să le spun despre toate stările mele zilnice.

Azi nu mai vreau să mă gândesc la absolut nimic. Am omis intenționat să îmi iau pastilele, însă am făcut și cea mai aprigă greșeală din viața mea. Am mințit-o pe mama și i-am promis că nu voi gusta deloc din alcool. Adevărul e că dacă aș fi luat pastilele și aș fi băut, combinația dintre cele două mi-ar fi făcut doar rău. În plus, medicamentele pe care le iau în fiecare seară sunt mult prea puternice și îmi oferă o stare de calmitate și de somn.

Nu știu exact ce presupune o seară a liceenilor, dar din moment ce am voie să intru într-un club, nu pot decât să fiu fericită pentru că am parte de o astfel de experiență. Asta e seara mea. Prima seară în care îmi îndeplinesc o parte din dorințe. E o nebunie, într-adevăr, dar nu mai vreau să sufăr în aceeași agonie interminabilă. Timpul meu rămas este același, așa că pot foarte bine să mă bucur de el distrându-mă.

Fiind singură la părinţi, cu o problemă de sănătate pe care cu greu au acceptat-o, sunt mai prețioasă decât un glob de cristal ce ar putea să se spargă în orice moment de neatenţie. Părinţii mei nu au de ales decât să înţeleagă. Nu am nevoie de protecție, ci doar de susținere. Nu am nevoie de medicamente și o speranță la viitor, ci doar să îmi trăiesc prezentul și să mă bucur de el.

— Arăţi minunat, Joy! mă complimentează Rowan.

Mă ruşinez imediat la auzul complimentului. Nu pentru că vine din partea lui, ci pentru că e cu adevărat ceva nou pentru mine. Rowan este iubitul Mayei, amândoi fiind cei mai buni prieteni ai mei, la fel ca şi Ryle cu Layla, care la rândul lor mă fixează cu privirea.

Las toate inhibiţiile la o parte şi mă concentrez doar asupra momentului unic ce mă aşteaptă. Le zâmbesc prietenilor mei, îi mulțumesc din priviri lui Karly și încerc să mă relaxez cât mai mult. Mă simt cea mai norocoasă persoană din lume cu astfel de oameni lângă mine și, deși timpul nu îmi permite să mă bucur prea mult de ei, nu îmi pot dori nimic altceva. Relația noastră de prietenie e perfectă din toate punctele de vedere și îi iubesc și pe ceilalți patru în mod egal. Păcat că viața, în general, este atât de scurtă. Am văzut în jurul meu cum unii oameni își caută de-a lungul anilor o prietenie adevărată și uneori se sting fără să o găsească.

Un nou sfârşitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum