Un nou sfârşit

3. Brinley

Nu am avut un motiv pentru care m-am afundat în muncă. Nu am simțit niciodată nevoia să fiu salvat. Am avut o familie normală, iubitoare, o copilărie frumoasă și un viitor strălucit în față, de la bun început. Nu știu dacă ambiția tatălui meu m-a motivat să-i urmez exemplul. Nu știu dacă mi-am dorit vreodată cu adevărat să ajung ca el. Cert e că într-un final, fără să-mi dau seama, m-am trezit înconjurat de muncă, având o dorință nebună de a evolua cât mai mult.

La sfârșitul zilei, banii nu mi-au adus cea mai mare satisfacție, dar au reușit să acopere golurile lucrurilor la care am renunțat de-a lungul vieții mele.

Nu am avut timp să-mi cunosc singurătatea. Am pus cariera pe primul loc și am ales întotdeauna scurtături pentru fericire. De mic l-am urmărit pe tatăl meu cum și-a clădit propria lui lume măreață și, ca să fiu sincer, aș alege aceeași viață să trăiesc dacă aș putea să mă întorc în timp.

Nu am fost învățat să-mi caut sufletul pereche, ci pe mine însumi. Și m-am găsit, acolo unde mă așteptam. În muncă, în pasiune, în viață, în ambiție, în putere.

— Trebuie neapărat să sărbătorim!

Entuziasmul lui Preston mă depăşeşte cu mult şi, deşi aveam dorinţa de a ieşi în seara asta pentru a mă bucura de reuşita zilei, încep acum să am prea multe îndoieli când îl văd atât de fericit.

Nici măcar eu nu reuşesc să mă exteriorizez atât de bine şi, la naiba, doar ce am devenit acţionar majoritar la compania tatălui meu.

— Putem merge la Nick's Bar, îi propun.

— Nici să nu te gândeşti că ne duci acolo pentru plăcerile tale!

Nu am înţeles niciodată reticența lui față de acest bar. Nick's e un local ca toate celelalte, pe care îl frecventez de mai bine de trei ani. Pe deasupra fidelității mele, se întâmplă să fie şi locul din care, poate, plec uneori, la sfârşit de săptămână, cu cineva acasă.

Mă simt în largul meu acolo, dar nu din aceste considerente. Pur și simplu, nu sunt adeptul schimbărilor. Îmi place să îmi pun la punct fiecare detaliu. Îmi place să ştiu nu ce îmi rezervă doar ziua de mâine, ci viaţa în general.

— Promit că îmi ţin mâinile acasă în seara asta! îmi încerc norocul, însă după încruntătura din frunte nu reuşesc să îl conving.

— Eu propun să facem o schimbare!

Sunt prea obosit ca să încep să duc o luptă în contradictoriu cu el. Cam aşa mă simt în fiecare vineri. Epuizat şi stors de toate puterile. Nu depun o muncă fizică exorbitant de mare, însă stresul îşi pune amprenta pe mine în fiecare zi.

Aș aprecia dacă ziua s-ar încheia cu o altă victorie. Nu sunt neapărat dornic să mă întorc acasă cu cineva, dar nu-mi doresc nici să îmi închei seara frustrat, nervos și plictisit.

— Ştii că nu îmi plac schimbările! încerc din nou.

— O spune marele Brinley Reid, noul acţionar majoritar.

Mă ia în derâdere, iar eu devin din ce în ce mai nervos.

— Şi unde propui să mergem?

Preston cade câteva secunde pe gânduri, după care îşi ridică ochii sticloşi spre mine şi mă priveşte de parcă a devenit, din nou, acel adolescent destrăbălat pe care l-am cunoscut în primul an de liceu.

— Sunny Club!

Nici măcar nu ştiu dacă să râd în hohote sau să îmi plâng de milă. Cert este că Preston nu mai e întreg la minte. Mă agăţ totuşi de speranţa că ar putea glumi, deşi rânjetul lui superior îmi spune contrariul.

— Mă duci într-un club plin de adolescenți? Ştii că te pot concedia într-o fracţiune de secundă, nu?

Ameninţarea mea nu dă deloc roade, iar rânjetul i se lărgeşte şi mai mult. Gluma mea nu are niciun efect asupra deciziei sale, dar nici nu mă aştept la altceva din partea lui. Preston poate fi cea mai căpoasă persoană atunci când îşi doreşte să fie contra mea.

— Landon şi Tyrell deja au acceptat. Şi trebuie să îţi sărbătorim noul statut, domnule şef! îmi spune, accentuând ultimul cuvânt.

— Putem foarte bine să sărbătorim şi în barul meu.

— Iar noi vom rămâne ca trei fraieri, singuri la bar, uitându-ne la tine cum vrăjeşti femeile. Nu, mulţumesc!

Privirea lui mă îngrijorează și mă face să fiu și mai suspicios. Nu-i stă în fire să facă astfel de lucruri ieșite din comun.

Preston a pierdut multe nopți prin cluburi și a frânt zeci de inimi. Atât de multe încât a fost un șoc național atunci când ne-a spus că s-a îndrăgostit și o va cere în căsătorie pe noua lui cucerire. La scurt timp, vestea că va fi tată m-a făcut să cred că există speranță într-un derbedeu afemeiat. Cariera nu a fost niciodată o prioritate pentru el, dar mă bucur să văd că familia a detronat locul de onoare al femeilor de-o noapte.

În comparație cu el, nu mi-a plăcut niciodată să-mi pierd vremea cu persoane inutile. Nu am alți prieteni și nici o familie mare. Atunci când munca îmi oferă puțin timp liber, de cele mai multe ori mi-l petrec în compania mamei, rareori a tatălui și aproape mai mereu alături de Preston și Tyrell. Sunt fericit cu viața mea și nu-mi permit alte distracții.

— Nu e vina mea că aveţi soţii şi copii acasă, îi spun iritat.

Lăsând gluma la o parte, mi se pare total neobişnuit ca el să îşi dorească, cu atâta vehemenţă, să îşi petreacă seara într-un club de adolescenţi. Ultima oară când am verificat, nu stabilisem să depanăm amintiri din copilărie, ci doar să sărbătorim promovarea mea. Nimic mai mult.

— Nu fi nemernic, Brinley. Mergem în Sunny Club şi punct!

Dacă nu aş fi ştiut reputaţia clubului ales de el poate că aş fi putut să sper că urmează să am o seară bună. Însă, Sunny Club încă şi-a păstrat prestigiul de a fi cel mai dorit club printre rândurile liceenilor. Şi nu pot să spun că sunt total împotriva lui, căci am nişte amintiri imperisabile din perioada liceului şi a facultăţii. Sunny Club a fost martorul primei mele beţii, primei bătăi, primului sărut, primei fete care m-a lăsat să îi ating diferite părți interzise ale corpului şi a primei mele iubite. Însă, toate acele vremuri au apus de mult. Și din ce știu eu, singura fiică a lui Preston nu trebuie încă urmărită prin cluburi, din moment ce are doar cinci luni.

— O să te pun să munceşti pentru mine gratis pentru asta, mormăi nervos şi mă ridic de pe scaun pregătit pentru întâmpinarea unei seri jalnice.

Nu ştiu exact de ce accept și cedez. Ştiu că ieşirea noastră va fi sortită eşecului. Probabil că satisfacția de a-i urla în față „ţi-am spus eu" va fi încântătoare. La naiba, chiar urăsc schimbările!