×4×

137 22 3
                                    

După ce citesc scrisoarea , încerc să îmi stăpânesc flăcările care îmi ard gâtul , și fumez o țigare , e dimineață , o urăsc . Seara mă dezlănțui și pot privi dincolo de limite .

Mai trag o dată de ciștochul ce a rămas din țigare și plec . De data asta pe jos , îl caut pe "el" cel care se crede mai bun decât șefu' ..
Nu știu cum îl găsesc dar simt , și eu când simt , simt nu glumă .
Ajung într-o pădure , ceva mă atrage acolo , trec de un poieniș și găsesc o cabană .. Mhm .. Cercetez și aud un "hei" .. Mă întorc cu fața și privesc la el .
Tânăr , blond spre șaten și ochii negrii , un negru închis , cred că e un pădurar .. nu mă pot transforma , nu încă .
-Hei , cine ești ? Nu te-am mai văzut pe aici ! Îmi spune asta cu puțină nesimțire ..
-Eu scumpule voi fi coșmarul tău ! Mă vei visa seara și mă vei vedea peste tot .. Dacă o să te gândești că ești nebun , stai calm , vei deveni singur .
Face un pas în spate și își face curaj:
-Pleacă , sau scot pușca și trag ! Și mai face un pas în spate ..
S-a lăsat seara , nu mult dar este perfect .. Ochii mei capătă culoatea roșie , iar aripile mele ies , îmi iai zborul lăsând în urmă o zguduire de pământ .

Este ora 00:00 se spune că la această oră se deschide o lume nouă , așa este , mă simt puternică și nimic nu mă poate oprii .. Zbor peste o câmpie și îl caut pe pădurar , vânează , tipic .. Mă las ușor pe pământ cam la 20de metri de el .

Scot răgetul , păsările zboară , iar pământul se zguduie , sigur a fost cel mai puternic de acum ..
-Cine e ? Se aude cu puțină frică .
Liniștea parcă te surzește și întunericul de plin îmi priește .

Suflu înconjurându-l pe pădurar , foc peste tot , copacii încep și ei să ia foc .
-Cine te crezi ? Crezi că îți poți bate joc de mine și de casa mea ? Îi spun lăsându-l să mă vadă .
-C-cum ? N-nu , îmi cer scuze . Se bâlbâie el .
-Prea târziu! Întind mâna spre el iar picioarele lui iau foc .

Începe să țipe și să urle din toate puterile .
-Simți durere ? Asta nu e nimic !
Îl apuc de haine și îmi iau zborul spre Iad .
-Te rog lasă-mă în pace ! Spune el speriat .

Ajunsă în Iad îl arunc în fața șefului .
Se întoarce spre el și îl apucă strâns de față .
-Uită-te în ochii mei , ce vezi ?
Pentru un minut am crezut că doarme , pădurarul își vede coșmarurile , toate , absolut toate .
Eu nu le-am văzut pentru că nu am așa ceva .. Un strigăt rupe tăcerea :
-Arzi în iad ! Spune Diavolul și îl aruncă în abis .

Iubește-mă , și îți voi arăta IadulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum