Capitolul 31

1.3K 55 2
                                    


Ura din mine era asa de mare incat daca o musca ma deranja incepeam sa urlu. Ceea ce a facut Nicole m-a infurat extraordinar de tare. Simteam ca sunt o bomba ce urmeaza sa explodeze si credeti-ma am acumulat asa de multe in ultima perioada incat as face populatia o specie pe cale de disparitie.

M-am cauta atata vreme, am vrut atata timp sa stiu cine sunt, dar m-am pierdut intr-o singura zi. O zi mi-a trebui sa uit cine sunt eu cu adevarat.. O zi.

Eram asa de preocupata cu gandurile mele incat nu am vazut pe unde merg, lovindu-ma puternic de o alta persoana. Dupa ce mi-am recapatat echilibrul, am ridicat privirea din pamant, ochii mei intalnind o fata de inger. Fata de care ma lovisem avea o pereche de ochi albastrii ca marea din Caraibe, insa genele ei lungi ocroteau ferestrele sufletului. Buzele ei rozalii s-a arcuit intr-un zambet, ivind un sir drep de dinti albi. I-am zambit trist si am plecat privirea... Dupa atatea nu mai am forta sa zambesc. Am simtit cum zambetul blondinei se inmoaie. Aceasta a pus mana pe bratul meu si mi-a spus:

-Cred ca ai avut parte de o zi grea... Ce zici de un pahar de smoothie?

Fata asta nici nu avea idee cat de mult voiam sa ma eliberez

Am aprobat din cap si am inceput sa merg langa ea cu un nor fumuriu deasupra capului.

-Eu sunt Sophie, imi spune ea intinzandu-si mana spre mine.

-Isabelle, ii raspund, lasand-o cu mana in aer.

Am ridicat privirea din pamant doar pentru o secunda si cum eu am un noroc de parca traiesc sub o scara cu trei pisici negre, il vad pe Xander. Acesta incepe sa isi faca loc printre studentii grabiti, pana la mine. Uite ca incepem!

-Xander, ce naibii vrei? Nu am timp de tine, il intreb taios punandu-mi mainile in san.

Xander nici nu a avut timp sa-mi raspunda deoarece Sophie i-a tras un pumn in falca. Tare. Aceasta nici nu a clipit in timp ce Xander se chinuia sa stea pe picioare. Brusc ma simt amenintata de o fata care arata de parca nu poate manaca carne la gratar deoarece ii este mila de cei care omoara animalele.

-Ce naiba? incep eu.

-Si mie imi pare bine sa te revad, Sophie, spune Xander cu un zambet de maniac pe fata.

Acest se ridica, miscand din maxilar.

-Carter, maraie Sophie.

-Stai, de ce iti spune Carter?

-Oh, sa inteleg ca ti se mai spune si Xander... Oricum esti acelasi om.

Priveam schimbul de vorbe dintre cei doi absenta. Puteam sa vad cum vena de la gatul lui Xander pulsa asa de puernic incat putea sa plesneasca. Cei doi si-am mai sustinut privirea cateva momente, dar Sophie s-a intors pe calcaie in directia opusa, disparand printre studenyi.

Ii acord lui Xander doar o privire mai apoi ca si eu sa-i intorc spatele si atunci realizez ca singura modalitate de a scapa de Xander este sa ma folosesc de persoanele care ii sunt dusmani. Incep sa grabesc pasul, intrand in marea de elevi. Murmur cateva scuze in timp ce inaintez, incercand sa o gasesc pe Sophie. Privirea imi cade pe un cap blond mai infata. Dau mai tare din cap, castigand si mai multe injuraturi, dar cand pun mana pe umarul blondei, fata care ma priveste nu este Sophie. Imi cer scuze si inaintez in continuare pana la marginea aleei. Privesc in jur debusolata. Creierul meu deja nu mai funciona la fel de bine din cauza atator fete necunoscute inregistrate. Apoi o vad.

Traversez strada, aproape ajungand sa fiu lovita de o duba condusa de un sofer pe jumatate fumat, dar intr-un final reusesc sa ajug la masina. Deschid portiera si ma arunc pe scaunul pasagerului. Inca odata, Sophie nici nu a clipit.

Beside youUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum