Beside you

Capitolul 32

Masina accelera pe autostrada lata, purtandu-ne prin intunericul care era strapuns alocuri de luminile care stateau impunatoare ca niste pastori care isi vegheaza oile. Chipul lui Carter era luminat intr-o maniera asa de inficosatoare incat imi trimitea fiori, dar nimic nu se compara cu privirea Sophiei. Privea in abis... Nici nu clipea. Doar privea in jos, abia respirand.

-Cei mai puternici razboinici au fost intotdeauna timpul si rabdarea...Ei bine, fetelor, cei doi m-au adus aici, asa aproape de razbunare! Uneori esti nevoit sa faci alegeri.

Caerter era prea calm... Parca era o calmitate nebuna!

-Du-te dracu', sasai printre dinti, aplecandu-ma chiar langa urechea lui. Sper sa arzi in iad!

-Oh, Isabelle, dar noi suntem deja acolo!

Am marait si m-am trantit inapoi cu spatele de banceta din piele neagra.

-Carter, iadul a venit pe pamant atunci cand tu nu ai reusit sa atingi raiul. Toate aste se intampla din cauza ta, riposteaza Sophie cu o forta in voce care ma facea pe mine sa tremur.

-Scumpo, in urma cu multi ani ai facut greseala de a-mi spune care este cea mai mare slabiciune a ta... De fapt, mi-ai aratat. Erai asa de inocenta si imi pare rau, dar locul acela, in care se afla slabiciunea ta, este locul meu preferat sa te lovesc.

-Si care, ma rog, este slabiciunea mea?intreaba sarcastic Sophie, punandu-si mainile in san, dar nu intr-un mod defensiv, ci intr-unul amenintator. Barbia ii era ridicata, spatele ii era mai drept decat un arc incordat care se pregatea sa traga sagetile din ochii ei.

-Ti-e frica sa transformi in scrum tot ceea ce iubesti, insa, te asigur eu ca deja am facut-o, inaintea ta.

Sophie a palit. Fata ei s-a schimonosit rapid. Credeam ca urma sa inceapa sa urle, dar o singura lacrima s-a rostogolit pe obrazul ei ca de portelan.

-Iti jur ca daca il ranesti, te voi omora. Daca crezi ca acum suntem in iad, eu am sa te duc in mainile diavolului, latra Sophie

-Naiva de tine... Nu e iubitul tau, Aiden. El este doar o joaca. Stiu ca o sa treci peste aceasta perioada din viata ta. Eu vorbesc de cineva mai drag tie. Cineva care te-a aparat toata viata ei, o persoana care ti-a fost mai apropiata decat o sora.

-Ellie, sopteste Sophie, lasand mai multor lacrimi sa alunece pe fata ei, facandu-i machiajul sa i se intinda.

Nu stiu cine este aceasta persoana, insa ea pare sa fie cineva important in viata Sophiei... Asa cum era si Angela pentru mine inainte sa imi greseasca.  Nu inteleg de ce, de-a lungul acestor zile nu am fost capabila sa ma gandesc ca poate eu am gresit.

Viata noastra este controlata de un papusar. Acesta considera cand ne vom prabusi la pamant, cu atele taiate deoarece erau prea incurcate, insa noi trebuie sa invatam sa ne dezlegam singuri de aceste ate, sa cadem la pamant, insa sa ne ridicam inapoi. Niciodata, dupa multe cazaturi, un bebelus nu a renuntat sa invete sa mearga, considerand ca mersul nu este pentru el. Trebuie sa ne ridicam de jos ca un pheonix din cenusa!

-Stii ceva Carter, eu cred ca ceea ce faci se datoreaza trecutului tau. Nu vrei sa accepti, dar trecutul tau te urmareste ca o umbra. Inca esti afectat de ceea ce i-ai facut Sophiei deoarece tu, in adancul tau intunecat, undeva printre ramasitile rationalitatii tale, stii ca ai iubit-o pe ea si ca o vei iubi in totdeauna.

-Exact... De aceea fac asta, imi raspunde cu un ton mai calm decat apa unui lac.

-Nu, tu faci asta pentru ca amintirile inca te bantuie! Uneori trebuie sa accepti ca sunt lucruri mai puternice decat vointa ta.

Nu stiu de unde venea toata inspiratia asta... Zici ca eram Dailai Lama! Dar momentul mau era pe sfarsite, alunecandu-mi printre degete ca apa. Trei masini negre sport au accelerat, incetinind in drept cu masina lui Carter. Acesta a incercat sa forteze motorul, insa el nu stia cat ma pricep la masini.