Beside you

CAPITOLUL 34

Doua luni mai tarziu

Fulgii ușori de zapada imi împodobeau parul cu o coronița de unica folosința din cauza vântului ce îi sufla din parul meu. Acelasi vânt rece imi sufla si poalele paltonului lung, ravasind stratul subțire si proaspăt de zapada, lăsând in urma semnele drumului meu pe aleea relativ pustie. Umbrele albe ale copacilor se arcuiau deasupra capului meu, formând cu crengile lor o bolta de un alb de nunta. Ceva ce nu cred ca eu pot avea vreodată.

În ciuda frigului, nu simțeam nimic. Nu imi era nici frig, nici cald. Până la urma urmei sunt goală pe interior, în special când mă gandesc la el. În ultima perioada am încercat să-mi protejez mintea de el, dar umbra existentei sale mă hărțuiește de fiecare data când mă găsește singura și neputincioasa. De fiecare data când singura cu gândurile mele, el imi sare în minte. De cele mai multe ori nu spune nimic. Doar sta acolo și mă privește cu vina. Nu inteleg de ce. Nu eu sunt vinovat. El m-a mințit. El m-a înșelat. El a fost cel care m-a făcut să-mi doresc să nu-l fi întâlnit niciodata în viata mea, cel care m-a frânt atat de mult incat inima mea nu s-a rupt în bucăți, ci acele bucăți s-au transformat într-un praf mat care acum, cel mai probabil, sta lipit de talpa bocancului lui... Iar fratele lui, Noah...

În ultimele doua luni Noah a fost cineva ce nu mi-aș fi închipuit în cele mai ascunse vise ale mele ca poate fi. E asa de grijuliu și drăgăstos, dar niciodata nu întrece limita. Cred ca ultimul sarut adevarat pe care l-am avut cu el a fost acela de pe marginea autrastazii. De atunci nu doarme mai aproape de mine decat o lungime de brat, evita să mă atingă și chiar și atunci când mă imbratiseaza pare ca vrea să evite să-mi atingă pielea. E ar fi trebuit să fie cel care să mă distragă de la gândurile mele toxice. În schimb imi injectează mai multa răceala în vena cu fiecare privire îndepărtată pe care mi-o arunca. Într-adevăr, este asa de aproape, dar asa de departe.

Taci! Doar taci! Nu ai niciun drept să vorbești despre ea așa. De ce vrei să mă convingi să mă duc înapoi la ea dacă eu știu foarte bine că în tot acest time tu ți-ai fi dorit să fi în locul meu. Recunoaște Noah, tu voiai să ai copilul acela cu Isabelle. Mă urăști că am abandonat-o.

Involuntar mi-am atins stomacul. Nu degeaba, de când m-am trezit am simțit o goliciune și mai mare în minte. Chiar imi lipsea ceva. Cineva.

Daca sunt întrebata dacă regret ceva in viața nu pot spune ca primul lucru care-mi vine in minte este ca l-am întâlnit. Poate ca a fost un moment in care as fi vrut nu numai ca el sa nu fi exiatat, sau eu sa nu te fi întâlnit... Iar acum, cu adevarat, sunt un suflet care călătorește in lung și lat, singur, niciodată conștient, mereu in amorțeala pierderii și a inexistenței.

Dar nu regret! A fost o parte din viața mea și ca orice lucru frumos, a trecut. Ți-ai dori vreodată ca tu sa nu ai parte de durere? Nu! Durerea, exact ca el, este ceva care te schimba. Nu te lasă sa fii aceeași persoana prea multă vreme, ca altfel lumea ar scapă de sub echilibrul sensibil in care e.

Cum spunea Marin Sorescu "Dragostea este vraja si betie, iar inteligenta omului, ca si judecata nu au ce cauta in dragoste... Dragoste este betie, ei bine, omul inteligent nu se imbata.".. ei bine eu poate nu sunt inteligenta. Nu numai ca m-am îmbătat cu culoarea ochilor lui și cu felul in care zâmbește când se uita in neant, dar cred ca intram intr-o coma alcoolica numai când il vedeam si ma trezeam abia când el ma lasa... Însă și acest capitol din viata mea s-a sfârșit. Am pierdut prea multe și chiar daca aceste lucruri sunt de nerecuperat, inca imi bântuie visele.

M-am oprit langa un copac masiv deoarece telefonul imi bazată în buzunar. Era Sophie. Nu am ezitat și am raspuns... Dar mi-aș fi dorit să nu o fi făcut. Ceea ce mi-a spus, printre lacrimi, m-a năucit. Nu, nu m-a năucit, m-a distrus. Chiar daca renunțasem la speranța ca aveam sa mai simt ceva pentru el, chiar și cel mai mic sentiment, nimeni nu ar trebui să audă aceste cuvinte.

- Isabelle. Imi pare rau, dar Aiden mi-a zis. James... E de negăsit.

Și am simțit cum acel gol din inima mea se umple. De regret și de durere. Dupa atata vreme îi aud numele și este în aceasta circumstanța.