Inima a inceput sa-mi bata cu putere.Adrenalina imi umplea venele pline cu sângele care fierbea.Picioarele loveau asfaltul încins lăsând in urma un zgomot ritmic asemenea celui al inimii mele.Sudoarea imi acoperea fruntea si firele de par șatene mi s-au lipit de pielea fetei infierbântata.Muzica imi răsuna in urechi si ma făcea sa alerg mai repede.
"Aleargă ca si cum in fata ta ar ci un tip sexy si in spatele tau un ciudat"
Cuvintele mi-au sculptat pe fata un zâmbet uriaș.
Soarele imi intra in ochi si deja rămâneam fara suflu.M-am oprit la umbra unui copac si m-am rezemat de el.Respiram sacadat si simțeau ca nu am sa mai rezist putin.Mi-am inchis ochii si am ascultat natura.Pasarile corupeau deasupra mea si vocea șoptită a vântului ma răcorea.LA vara este un infern...te topesti ca o inghetata scapata accidental de un copil.Un tunet a rasunat chiar deasupra mea,aducand o ploaie blanda...nici nu m-am clintit.Era prea frumos.
*
Tot corpul imi tremura si imi era acoperit de sudoare.Parul ud mi se lipea la ceafa si imi dadea o senzatie inconfortabila.Muzica imi bubuia in urechi,dar nu imi putea distragea atentia de la fetele care treceau pe langa mine.Eu le admiram,ele sareau pe mine.Zambetul imi acoperea fata cat am continuat sa alerg prin Central Park.Vremea nespecifica a scos toate persoanele din NY afara din case...In ciuda fetelor care imi zambeau,aglomeratia ma nelinistea.Ma facea sa ma simt ca si cum as fi fost urmarit,asa ca am cotit.Copacii aruncau umbre pe corpul meu infierbantat.Un copac neobijnuit de frumos se afla la cativa metrii de mine.Asta urasc la NY.Oamenii sunt mult prea ocupati de propriile lor probleme si niciodata nu admira frumusetile din jurul lor.
M-am uitat in sus si m-am minunat de marimea copacului.In ciuda acestei caracteristici,mi-amfixat picioarele si am inceput sa ma catar cu usurinta.M-am oprit pe prima creanga cre esra destul de mare pentru a ma putea sustine...m-am calmat si am inchis ochii.Frunzele ma mangaiau ca o mama protectoare si agitatia orasului erau oprite de bariera creata de natura.
"Ca in Maleficent"aceasta remarca mi-a lipit un zambet pe fata,care a fost rapid topit,ca si cum ar fi fost din zahar,de ploaia violenta.
~In urma cu 21 de ani~
-Nu pot sa am grija de ei...nu este ,sunt doi,vocea femeii a izbugnit.
Bărbatul de langa ea s-a uitat la femeia însărcinată in ultima luna.Ochii i s-au rostogolit si un oftat i-a părăsit gura.
-Faci ce vrei...ti-am spus.Ori eu,ori copiii.
Bărbatul a părăsit holul si a lasat-o pe femeie in durerea nasterii.Lacrimile ii inundau ochii.Ii iubea,dar daca el o părăsea nu avea cum sa-i crească...ar fi murit de foame.Toti trei.Durerea provocată de gândul ca ei doi o sa le spuna altor persoane "mama" si "tata" ii sfâșia inima.
Totul s-a intamplat accidental.Pentru o femeie de 20 de ani,care inca mai studiaza la medicina nu este tocmai indicat sa ai copii.Insa el a aparut in viata ei.Un medic care a consultat-o cand gripa afacut mai multe dacat sa o rapuna la pat.
Nu avea de ales...va trebui sa renunte la ei si cum barbatul cu care urma sa se casatoreasca era un maniac al ordinii a ordonat strict ca nu ii vrea nici impreuna.
"Nu pot risca...nici nu vreau sa-mi stric imaginea.Stii cat este de importanta pentru mine"
Nici ea nu putea sa riste...nu mai vrea sa mai simta durerea aceea fizica dupa "tratamentele lui speciale".
*
Bărbatul îmbrăcat cu veșminte albe ținea o minune in mâinile lui.Ochisorii ii zâmbeau.Copilasul gungurea si își întindea mânuțele către fata bărbatului.Acesta ura copii si inima lui înghețată nici nu se crapă cand vedea chipul angelic si inocent al copilului.
CITEȘTI
Beside you
عاطفيّةInima vrea ceea ce vrea, dar atunci când o asculti, trebuie sa ai si mintea cu tine. Isabelle nu prea s-a descurcat la acest capitol niciodata. Incapatanata, sfioasa pe exterior si indraznata pe interior, indragostita de literatura si de ciocolata...
