Revenirea || H.S

~Introducere~

-Antrenamente și decizii-

-Lovește, Raven, asta dacă nu vrei să o pun pe bunica să lovească în locul tău! Care mișcă mai tare sacul ăla decât tine! a urlat Dan în urechea mea, enervându-mă.

-Taci! i-am spus, lovind puternic sacul din fața mea.

L-am simțit cum a rânjit în dreptul urechii mele, și cu un ultim genunchi în sac, m-am trântit pe podea.

-La naiba cu tine. i-am spus lăsându-mă pe sapte la picioarele lui în timp ce-mi scoteam mănușile de pe mâini.

Am oftat învinsă și total depășită, Don privindu-mă ironic și dând drumul unui râs răsunător.

-Ești cel mai prost antrenor pe care l-am întâlnit, și crede-mă că am întâlnit mulți. i-am spus ofticată.

-Oh, haide. Nu-s așa de rău.

-Nu pe naiba! Cine dracu spune că bunica lui e în stare să miște un sac de box? l-am întrebat exasperată, încruntându-mă la el.

-Te-am făcut să te enervezi? Ei, de asta ai dat și mai puternic în sac. Deci, da, mă declar cel mai bun antrenor în ciuda părerii tale. a spus îngâmfat, întorcându-se și plecând cel mai probabil spre vestiar.

-Modestule! i-am strigat cât să mă audă foarte clar chiar dacă deja era la o distanță considerabilă de mine.

M-am lăsat din nou pe spate, cu mâinile în sus. Eram frântă. Cred că dădusem în amărâtul ăla de sac mai bine de două ore, să nu mai pun și orele în care m-am antrenat corp la corp cu Dylan, o cunoștință cam arțăgoasă de-a lui Don. E mare tipu', și la înălțime și la corp, dar arată chiar bine, însă caracterul lăsa de dorit.

Am oftat din nou, gândindu-mă la patul din dormitorul meu, de care nu voi avea parte în următoarele ore. Jessica trebuie să mă ajute la trasul la țintă, cu cuțitul. La care sunt praf.

O imagine mi-a apărut în fața ochilor, preț de câteva secunde. Eram într-o mașină care mergea destul de repede. Iar lângă mine era o persoană. Nu puteam să-i disting identitatea, dar am observat că era creț.

După care nimic. Uram astfel de momente care nu făceau altceva decât să mă tulbure psihic. Și să mă enerveze, căci nu aveau vreo legătură între ele! Sau eu nu le găseam una...

M-am ridicat în șezut pe podeaua rece. Gândindu-mă. Totul din trecutul meu este în ceață. Complet în ceață. Nu-mi amintesc primii mei ani de viață
Nu-mi amintesc copilăria mea. Nu-mi amintesc persoane importante, poate. Nimic.

Însă din ce mi-a povestit Jessica, trecutul meu nu era chiar roz. Abandonată de către părinți. Orfelinat pentru a doua oară. Și cel mai important, anumiți oameni care mă vor moartă. Pentru? Nimeni nu știe, dar n-o să rămână așa.

Mă numesc Raven Smith, iar viața mea este total necunoscută pentru mine în urma unei amnezii care pare a fi permanente. O viață nouă, în care vreau să dezleg secretele din viața veche. O să-mi fie greu, foarte greu, dar nu o să mă las până nu descopăr cine o voia moartă pe Kimberley.

Cu ajutorul câtorva persoane. Care au același scop ca mine. Răzbunare.