Înger căzut

Cap. I

De mică am fost un copil exemplar, am avut cele mai mari note. Mâine împlinesc 14 ani și îmi vor apărea aripile. Până la vârsta respectivă, arăt ca un copil normal, ca unul dintre oamenii de pe Pământ. E noapte, încerc să dorm, dar nu îmi prea iese. Mă tot gândesc cum va fi, după ritualul sacru - un ritual destul de ciudat. În timpul acelui ritual, în funcție de mărimea aripilor, formă, culoare și emoțiile, stările care te cuprind în momentul culminant al ritualului, se stabilește destinul tău, se stabilește rangul tău, dar nimic nu e bătut în cuie. Dintr-o ironie a sorții poți fi închis, alungat sau ucis. Mă tot gândesc, cum vor arăta, off, vreau să se facă dimineață. Stăteam întinsă în pat și mă holbam la tavanul camerei mele și îmi făceam tot felul de ideei, Dacă mă doare ? Durerea e un fel de ghid pentru rang. Gardienii nu puteau să le miște aproape o săptămână. Dacă vor fi negre la culoare ? Dacă sunt negre și mari, voi fi ucisă pe loc, sau mi le vor tăia și exila. Dacă vor fi albastre, se vor asorta cu ochii mei albaștri. Îmi făceam tot felul de gânduri aiurite, dar sunt oprită de un ciocănit în geam. Mă ridic repede și văd o aripă neagră, superbă. Ar trebui să fug. Nu am voie să interacționez cu partea întunecată, dar ei au voie, să ne testeze, să ne atragă în păcat.
Mă uit concentrată la penele superbe, de un negru puternic, lucioase, care ar trebui să îmi arate pericolul, să mă alarmeze, însemând că e un înger periculos pentru o ființă slabă ca mine, dar în schimb, mă fascinează, mă atrag spre ele. Cel care le are e norocos, cu așa aripi minunate, toți se uită la el cu respect. Toți din partea întunericului, noi l-am vedea ca pe o mare problemă. Mă holbam minunată la nuanța aripilor, dar sunt scoasă din transă când se apleacă mai tare spre geam. Acum îl vedeam. Un tip cu părul negru, tuns pe o parte, acoperindu-i ochiul stâng, tenul alb intrând în contrast cu ochii negrii superbi, se holba la mine. Sigur era cu 2 ani mai mare decât mine. Dar cel mai tare mi-a atras atenția, faptul că nu purta un tricou sau ceva, abdomenul bine lucrat ieșind în evidență. Era perfect ! Superb ! Arăta ca un zeu, înfățișarea celor mai puternice fantezii, cel mai dulce păcat posibil. Doamne ! Ce fac ? Îmi dau seama că ne holbam unul la altul, așa că mă trântesc pe pat, cu perna peste față, acoperindu-mă cu cearșaful.
Încercam să nu mișc. Îmi doream să fie doar o iluzie sau cel puțin că a plecat. Soarta nu ține cu mine ! Aud fereastra deschizându-se și un foșnet. Mă relaxez, ridic capul încă acoperit cu perna, ascult și nimic. Stau 2 minute așa și iau perna băgând-o sub cap, mă las jos și încerc să adorm. După alte 2 minute, ceva îmi ferește părul de pe gât și față. Tresar și mă ridic ca arsă. Tipul din geam era în camera mea, uitându-se la mine. Din instinct iau perna și o arunc în el. O prinde fără nici un efort, mă uit cât pot de urât pot la el, dar nu reacționează deloc.

-Aloo ! Ce cauți în camera mea ? strig eu la el.

Își scutură capul parcă ieșind dintr-o transă și își strânge aripile la spate, acum arătând ca o trenă. Nu îmi puteam lua ochii de la penele superbe. Îmi dau seama că eu nu am încă aripi și oftez ușor.

-De ce ești supărată ? Mâine e o zi mare pentru tine ! zice și îmi zâmbește.

-Ce cauți aici ? Ieși afară ! Acum ! Nu vreau să fiu izgonită sau închisă ! Ieși !

-Păi, eram prin zonă și ți-am auzit gândurile îngrijorate legate de ceremonia de mâine. Nu m-am putut abține să nu văd ale cui erau grijile, spune pe un ton nevinovat.

-Super ! Deci ești și ghicitor ! replic enervată că el mi-ar putea auzi gândurile.

-Te deranjează faptul că ești așa inferioară. Faptul că momentan faci parte din cea mai inferioară clasă ! Scuze ! Nu știam că aripile mele te fac să te simți prost ! spune și își întinde aripile superbe pregătindu-se să plece.

-Stai ! strig spre el. Înainte să pleci, pot să le ating ? Mereu mi-am dorit să fac asta ! Sunt diferite față de ale îngerilor luminii ?

-Spune-mi tu ! vine spre mine și își întinde aripa dreaptă spre mine.

Mă sprijin în genunchi, mă trag mai în față pe marginea patului, până lângă capodopera din pene. Ridic ușor mâna iar încet ating o pană. Am simțit un șoc electric în degete, destul de puternic, ceea ce m-a făcut să sar în sus și să icnesc de durere. M-am depărtat atât de repede de penajul negru încât am căzut din pat.
În doar câteva secunde era lângă mine în genuchi.

-Scuze ! Ar fi trebuit să îmi dau seama că se va întâmpla asta. Uite, după ce vei împlini 17 ani mă voi întoarce.

-De ce la 17 ani ? întreb eu.

-Deoarece la 17 ani, distanța dintre îngerii întunericului și ai luminii e mai slabă.

-Dar tu câți ani ai ? întreb eu pe o voce de copil.

-16 . Știam eu !

Acesta chicotește iar eu mă uit urât la el.

-Tu nu ești afectat de mine ? mă bag eu frecându-mi degetele.

-Nu. Cel puțin până după ce vei împlini 18 ani. Asta dacă ești un Gardian. Dacă nu, nu !

-De ce îmi citești gândurile ? Eu de ce nu le aud pe ale tale ?

-Ăsta e unul din secretele mele. Eu sunt mai mare ca tine ! Deci, te aud, Beatrice !

-De unde știi cum mă numesc ?

-Ai o minte foarte deschisă ! spune și îmi face cu ochiul, se ridică, eu odată cu el, și se îndreaptă spre geam.

-Nu e corect ! Spune-mi cum te numești ! strig spre el

-Dimitri ! spune și sare pe fereastră.
Până și numele lui e drăguț !
Termină ! Subconștient prost ! Pariu că a auzit asta !

Am vrut să mă culc, dar nu am reușit. Am stat trează până dimineață. Mama a venit imediat cum soarele s-a ridicat pe cer, veselă, căci mândria ei de fată, azi v-a arăta cine e. Am îmbrăcat o rochie albă, tip princess simplă. Am mers la templu, unde totul era pregătit pentru sosirea mea. Slujba de început nu a durat mai mult de jumătate de oră. Îngerii puternici în rang, cei mai respectați de către luminați, formau un cerc, iar eu stăteam în centru. Ei spuneau ritualul în cor, parcă fiind aceiași persoană. Slujba era într-o limbă străveche. Când ceasul a anunțat ora 12, reprezentând apogeul ritualului,o durere de spate insuportabilă mi-a traversat coloana. Simțeam că sunt ruptă în două pe viu. M-am trântit jos, mușcându-mi limba ca să opresc strgătul din piept. Durerea a devenit mai puternică. M-am ridicat în genunchi și privind podeaua am constatat că stăteam într-o baltă de sânge. Încă mă durea, mă trântesc jos și simt cum sunt acoperită cu totul de propriile aripi, care erau uriașe, puțin mai mari decât mine, de un alb imaculat ,acoperindu-mă, formând un cocon. M-am uitat în sală și pot să jur că la fereastră se afla chiar tipul care mi-a intrat aseară în cameră, Dimitri. Amețeala mă lovește cu putere și totul devine negru.

După ce s-a terminat slujba, eu încă eram în transă. Deschid ochii și privesc în jur. Eram în camera mea. Mă ridic repede, dar amețeala mă copleșește și cad în genunchi lângă pat. Mă ridic ușor, încercând să nu fac mișcări bruște. Stau puțin să îmi revin, iar amintirile mă izbesc cu putere, simțind cum îmi tremură picioarele. Îmi îndrept spatele și simt cum ceva se mișcă în spatele meu, ceva ce făcea parte din mine. Privesc spre oglinda din perete cât ușa și rămân șocată când îmi văd reflexia. Aripile erau perfect întinse, cât mine, imaculate, de un alb superb. Nu îmi venea să cred, m-a cuprins o bucurie enormă urmată de mândrie, iar aripile s-au lăsat în jos, formând o pelerină. Am încercat să le ridic din nou, dar m-au înțepat deodată. Mă dureau îngrozitor.

Vestea cea mai mare, a fost adusă de mama, care era foarte mândră. De ce ? Pentru că aripile mele erau ca ale Gardienilor. Dacă voi rămâne ascultătoare și pură ca până acum, voi devenii una dea lor, prima femeie Gardian de câteva secole, printre cei 7 îngeri bărbați. Eu, să fac parte dintre ei ? Visul oricărul înger din zonă. Voi merge în expedițiile din afara zidurilor care înconjoară Raiul. Mereu am fost curioasă cum arată zona celor întunecați.