Înger căzut

Cap. XIII

Eram într-un lac. Era ceață de jur în prejur. Ceața mă încercuia. Nu vedeam nimic. Eram îmbrăcată într-o cămașă albă, în apă până la brâu. Simțea pietrișul nisipos printre degetele de la picioare. Nu erau valuri. Era liniște. Auzeam undeva în depărtare o pasăre cântând. Nu exista cer. Era gri în jur. În mod normal m-aș simți singură. Dar aici era bine. Am făcut câțiva pași în apă. Era caldă. Mă simțeam bine.

Beatrice !

M-am întors și am privit în jur. Nu vedeam mai departe de ceață. Era prea deansă. Am simțit o înțepătură în gât. Am strigat. Am strigat sperând să-mi răspundă cineva. Voiam niște explicații. Unde eram ? M-am rătăcit ?

Beatrice ! Mă auzi ? Beatrice !

Cineva mă striga ! Chiar mă căuta cineva. Nu eram singură. Am încercat să mă îndrept spre vocea groasă și moale care mă chema. În ceață am zărit o umbră trecând în grabă. Era salvatorul meu ? Sau nu era de partea mea ? Cum aflam ?

Beatrice ! Vin-o !

Acum umbra stătea nemișcată. Era un bărbat. Cu umeri lați. Bine făcut. Am luat-o la fugă spre el și am văzut cum umbrei deformate i-au crescut două aripi uriașe. Era îngerul meu păzitor ? Eram moartă ! Asta era ! Am început să alerg și deodată am simțit cum nisipul dispare. Am căzut într-o groapă ? Fundul lacului se rupea brusc. Și eu am căzut ca fraiera. Dacă ăla era îngerul meu păzitor nu își închipuie că ar fi cazul să apară ? Mă gândesc și eu. Să te îneci nu e plăcut. Dădeam din picioare ca o bezmetică dar nu mă scufundam. M-am oprit și am observat că pluteam oricum. M-am relaxat.

Vrei să te întorci ? Cineva te cheamă înapoi. Relaxează-te !

  -Hey ! Unde sunt ? Ce caut aici ? Aloo ! Mă aude cineva ?

Am privit în jur și nu am văzut nici o mișcare. Apoi am simțit ceva atingându-mi picioarele.

  -Sper din suflet că e un pește, am zis trăgând aer în piept.

M-am înșelat. Am simțit o mână așezându-se pe gamba mea.

  -Doamne ! Te rog spune-mi că visez și ăla e un triton sexy. Cu pătrățele și scoici în păr. Fără furcă.

Triton sau nu m-a tras sub apă. În clipa aia speram că sirenele erau doar în capul meu. Nu voiam să fiu mâncare pentru pești. Am încercat să-mi țin respirația cât mai mult timp dar până la urmă m-a părăsit oxigenul și am simțit cum apa își face loc prin cavitatea bucală, prin gât, în plămâni. O vorbă marinărească : Luam apă !

Vedeam suprafața apei. Atât de cristalină. Suprafața părea o scăpare atât de îndepărtată. O ultimă scăpare. O ultimă respirație. Imposibilă. În schimb mă apropiam tot mai mult de întuneric. O gaură neagră. Îmi era puțin frică de partea asta. M-am scufundat și tot scufundat până totul s-a întunecat.

Ceva mă gâdila pe nas. Era deranjant. Mai voiam să dorm. Încă puțin.

  -Beatrice ! Trezește-te !

  -Dar mamă !!! Mi-e somn ! Astăzi nu vine președintele la ceai ! Cheamă-l peste două zile ! N-am chef !

Auzeam un râs înfundat. Cineva făcea mișto de mine în timp ce dormeam. Îl pot înjunghia în ochi cu cuțitul de unt când mă trezesc. Dar persoana respectivă era a naibii de perseverent. Chiar și-a făcut un scop în viață să nu mă lase să dorm. Am deschis ochii până la urmă și primul lucru pe care l-am văzut a fost Dimitri. Eram într-o mașină. Mașina stătea pe loc. M-am uitat în jur și am văzut un tip brunet cu ochi verzi. Roberto. Apoi mi-am amintit de depozit. Mi-am dus mâinile la gât și nu am simțit nimic. Mă așteptam să-mi văd mâinile pătate de sânge. Eram șocată ! Mă uitam la Dimitri ca la prima mea înghețată. Sau poate chiar mai rău !

  -Ce ... ce s-a întâmplat ? Sânge. Roberto. Pistoale. Sânge. Eram moartă ! Gâtul meu ... era ... sânge. Și ... și ... foc. Depozitul !

  -Hey hey ! Calmează-te ! Da ! Ai fost în depozit. Toți nemernicii au plătit.

  -I-ai ... ucis ? l-am întrerupt plină de groază.

  -Nu. I-am trimis acasă. Unde merită să se afle.

  -Dar ... dar ... focul ?

  -Depozitul a luat foc din cauza unei scântei. Era benzină în zonă. Niște canistre.

  -Iar gâtul meu ? Tipul ... m-a tăiat ! M-a prins când ieșeam din depozit. M-a ... m-a tăiat pe gât. Era mult sânge. Aveam mâinile pătate de sânge. Și nu puteam să țip. Iar eu voiam să țip după tine.

Când am terminat mica mea criză, aveam ochii inundați. Plânsul m-a lovit violent și încercam să-l privesc în ochi. L-am văzut renunțând la partea lui dură. Vedeam în ochii lui afecțiune și părere de rău. Chiar și puțină durere. Mi-am aruncat mâinile după gâtul lui și mi-am lăsat restul lacrimilor să se șteargă de umărul lui. După m-a izbit următorul lucru. Dimitri fusese împușcat. M-am ridicat repede și l-am împins în portieră ridicându-i cu o mână tricoul. Nici o pată. Nici o gaură. Nici sângele. Nici glonțul. Doar o micuță cicatrice. Mă holbam la abdomenul lui și simțeam că pierd contactul cu realitate. Fusese împușcat. Am văzut.

  -Wow. Abia s-a întors și deja are pofte. Te dezbracă din prima clipă. Așteptați până la un hotel. Îmi place de ea, îl aud pe Roberto comentând de pe scaunul șoferului.

  -Ai fost împușcat ! zic imediat privindu-l nesigură și șocată.

  -Nu. Ba nu. Când m-ai văzut aveam tricoul pătat cu sânge de la un tip. L-am împușcat. Așa a fost ! Și tipul celălalt chiar te-a prins afară dar ai fugit din brațele lui. Dar te-a lovit în tâmplă cu pumnul. Ai leșinat ! O oră. Probabil ai avut niște halucinații. Halucinațiile s-au suprapus peste realitate.

Mă uitam de la el la Roberto și simțeam că mă doare capul groaznic. Mama ! Probabil e îngrijorată. M-am uitat pe geamuri. Eram fix în fața casei. Și era noapte. Aproape că nu-mi mai păsa că voi fi pedepsită. Nici ca mâine abia voi ajunge la școală. Aș putea considera că am dreptul să întârzii.