Cap. X

122 7 6
                                    

M-am trezit pe la amiază. N-am dormit atât de bine de câteva zile. Nu mi-a venit să cred. După al doilea coșmar chiar nu doream să mă mai culc. Ultimul m-a băgat în sperieți. Îmi era frică să închid ochii. Am rămas în pat până a deschis cineva ușa de la camera mea. Mă întorsesem cu spatele la ușă și am spus mormăind că mai dorm puțin. Patul a scârțâit sub greutatea celui care se așeza pe patul meu. M-am întors să o întreb pe mama ce s-a întâmplat și am regretat pantalonii foarte scurți și tricoul subțire de pe mine. Dimitri îmbrăcat cu blugi închiși la culoare, un tricou albastru închis și o jachetă de piele mă privea nestingherit. Am prins pătura și mi-am tras-o până la gât. Cu o mână țineam de pătură și cu cealaltă am început să mă frec la ochi. Speram că visez. De unde atâta noroc ? Mă frecam la ochi și Dimitri nu dispărea din camera mea. Am rămas uitându-mă la el.

-Cum naiba ai intrat în casă ? îl întreb până la urmă privind ceasul care indica ora 13:45.

-Am ajuns chiar mai înainte și am bătut la ușă. Mama ta mi-a deschis și am întrebat-o de tine. Mi-a spus că dormi și am rugat-o să mă lase să urc repede să te întreb dacă vrei să facem proiectul la istorie sau mă duc singur în oraș.

-Ai vorbit cu mama ? întreb nevenindu-mi să cred.

Fir-ar ! Mama o să creadă că e ceva între noi și o să pună o grămadă de întrebări. Mi-am lăsat capul pe pernă și am oftat privind tavanul.

-Deci ? Ai de gând să te îmbraci sau pleci așa ? Mie îmi place, zice și îi observ zâmbetul kilometric.

-Ieși afară din camera mea ! Mă îmbrac și cobor imediat, spun ridicându-mă din pat și pornind spre baie.

-Nu mă supăr dacă stau aici, spune făcându-mi cu ochiul.

-Eu mă supăr, zic deschizând ușa.

S-a ridicat de pe pat și când a ajuns lângă mine s-a aplecat și m-a întrebat:

-Sigur nu rămâi în pijama asta ? E chiar drăguță. Îți stă bine.

Mi-am dat ochii peste cap și l-am împins pe ușă. Am trântit-o și m-am dus la baie bombănind. Auzi la el ! Cum a îndrăznit să intre în camera mea ? Nu vreau să mă gândesc dacă eram în mijlocul verii și dormeam doar în chiloți. Doamne ! Ce om ! De acum trebuie să încui ușa.

M-am îmbrăcat rapid cu o pereche de blugi și fix când eram în sutien și îmi luam o cămașă aud o bătaie în ușă. Am strigat cât m-au ținut plămânii că ies imediat. L-am auzit râzând de după ușă. Mi-am legat părul într-o coadă de cal și mi-am luat o jachetă. Mi-am luat geanta în care am pus dosarul cu foi albe și 4 pixuri. Mi-am luat niște bani la mine și în timp ce îmi căutăm telefonul s-a deschis ușa.

-Îți ia cam mult, spune rezemându-se de tocul ușii.

-Iar tu ești cam nerăbdător, zic aruncând pernele de pe pat sperând că am să găsesc telefonul.

-Ce faci ? întreabă Dimitri râzând.

-Plajă, tu ? întreb sarcastică privind în jur.

-Nu mi se pare că porți doar un costum de baie, deși ți-ar sta trăznet.

Am luat o pernă și am aruncat-o spre el, dar a prins-o cu ușurință. Telefonul meu stătea cuminte pe birou. Mi-am ars o palmă peste frunte și i-am făcut semn amicului meu să o ia înainte.
Când am ajuns la parter, mama stătea în capătul scărilor.

-Am reușit să o trezesc până la urmă, spune Dimitri zâmbindu-i mamei.

-Nu vă las să plecați cu stomacul gol, ne anunță mama și ne face semn spre bucătărie.

Înger căzutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum