Înger căzut

Cap. VII

-Nu-mi place.

-Ba o să îți placă. O să ne grăbim și o să îi decorăm motocicleta, zic convinsă în timp ce încetinea în fața casei mele.

-E aiurea. Mai bine folosim pila mea de unghii, spune Sarah privindu-mă ciudat.

-Mi se pare cam permanentă ideea ta. O încercăm pe a mea, zic și deschid portiera.

-Bine, Mary Poppins. Vom face ca tine de data asta. Doar pentru că ești sărbătorita. Clar ?

-Da, am afirmat și făcându-i cu mâna am privit-o cum se îndepărtează.

Am intrat în casă și o senzație de dejà-vu mi s-a urcat pe ceafă. Mașina mamei e în față, dar e prea multă liniște. M-am descălțat în hol, unde mi-am lăsat și ghiozdanul. Am intrat în bucătărie, iar pe masă era un tort cu lumănările aprinse. Mama a sărit de după frigider strigând : Surpriză !
M-am dus la ea și am îmbrățișat-o.

-Dar mâine e ziua mea, zic pupând-o pe obraji.

-Mâine te așteaptă tatăl tău la el și m-am gândit să petrecem ceva timp ca între fete.

-Surpriză ! se aude un strigăt din spre ușă și știam deja cine e.

Sarah intra pe ușă zâmbind larg. Iar în mâini ținea o cutie albă cu fundă albastră.

-Voi ați complotat împotriva mea ? întreb uitându-mă de la mama la Sarah.

-Era un complot, dacă era ceva rău. Dar e vorba de ziua ta, spune Sarah punând cutia pe masă.

M-a tras într-o îmbrățișare de urs și am început să râd. Eram înconjurată de cele mai bune și dragi persoane din viața mea. Când am rupt îmbrățișarea, aveam ochii umezi.

-Super ! M-ați făcut să plâng, zic ștergându-mă cu mânecile.

-Hey hey ! E o zi importantă ! Vă rog, fără momente lacrimogene ! Nimeni nu are voie să plângă ! Ne-am înțeles ? strigă Sarah luând cutia de pe masă.

Îmi întinde cutia și o deschid bucuroasă. Am rămas șocată. O pisică neagră, siameză, cu o nuanță de gri mă privea cu o pereche de ochi mărgelați. Avea cei mai mari ochi din câte pisici am văzut. Iar nuanța coniacului te înțepa direct în inimă. Biata pisică. Probabil era speriată. Cred și eu. Să stai atâta într-o cutie și să nu știi unde mergi. Am luat-o imediat în brațe și am observat că e foarte pufoasă.

-Îți place ? întreabă Sarah zâmbind.

-O ador. Cum de ai convins-o pe mama ? întreb uitându-mă la mama care râdea.

-Nu a fost prea greu. Uită-te și tu la ea.

-Deci mama a văzut-o înainte ? mă uit șocată de la pisică la mama și la Sarah.

-Nu aveam de gând să îmi forțez norocul, iar mama ta să mă ia cu mătura. Normal că am verificat înainte.

-Cum se numește ? întreb lăsând-o pe jos ca să se obișnuiască cu teritoriul cel nou.

-Nu are un nume. E fetiță.

-Bine ai venit în familie, Vrăjitoareo !

-Glumești, nu ? întreabă Sarah privindu-mă ca pe o nebună evadată dintr-un spital.

-Arată ca pisicile din filmele alea cu vrăjitoare. Știi, alea cu blană lungă și ochi mari.

-Cred că știu de ce vrăjitoarele își iau ca animale de companie pisici negre, spune Sarah convinsă.