Înger căzut

Cap. XIV

Mama nu s-a arătat în seara aia. Probabil dormea căci era ora unu când m-am furișat în casă. Am încercat să fac liniște. Nici dimineață nu a apărut. Am vrut să merg în camera ei să văd dacă e bine, dar ... m-am răzgândit. Nu prea știam de ce, dar nu voiam să intru în camera ei.
Când am ieșit pe ușă, în loc să apară Sarah cu mașina, a apărut Dimitri. M-am apropiat de el și i-am zâmbit. Mi-a întins o cască și m-am uitat la el strâmbând din nas.

  -Glumești, nu ?

  -Nici acum nu ai încredere în mine ? Sunt un șofer excelent. Dacă ai ține ochii deschiși, te-ai convinge singură.

  -Mă lipsesc de astfel de experimente. Ce zici dacă mergem la școală pe jos ?

  -Acum tu îți bați joc de mine ? Pune-ți coiful pe cap și urcă ! Îngeraș fricos !

  -Nu-s fricoasă !

  -Nu ? Mie mi se pare că îți tremură picioarele, mă tachina înfumuratul zâmbind cât îl țineau fălcile.

  -Nu-s un îngeraș ! Pot să demonstrez că pot să fiu și rea ! zic convinsă și îmi pun casca pe cap. De fapt, o să merg fără cască. O să vezi un drac în acțiune.

Îi dau casca înapoi și mă așez în spatele lui.

  -Crezi că poți să reziști ? Vrei să fii rea ?

  -Da ! O să fiu atât de rea încât o să mă încred în tine că nu o să ne omori. Deși, am senzația că răutatea nu e soră cu nebunia.

  -Cine a luat-o razna dintre noi doi ? Cred că tu, pentru că te lași prea mult pe mâna mea, comentează ambalând motorul și deja aveam senzația că regretam.

Am încercat tot drumul să țin ochii deschiși. Mă țineam de Dimitri ca de ultima gogoașă cu ciocolată, căci pe la jumătatea drumului l-am auzit spunând :

  -Vrei să-mi strivești ficatul ? Să știi că mai am nevoie de el momentan. 

Pe o parte a intrat comentariul lui ipocrit, pe alta a ieșit. Ba chiar m-am șters cu el la funduleț înainte să-i dau drumul. Nu am băgat în seamă replica. Ba din contră, l-am strâns mai tare. L-am auzit râzând și l-am ciupit de abdomen. Moment în care a virat brusc și am văzut cum ne apropiam de două faruri. Am strigat și mi-am lipit fața de spatele lui. M-am lipit de el așteptând ca impactul să aibă loc. În loc de impact am simțit cum frânează. Mi-am dat seama că ne-am oprit dar nu voiam să deschid ochii.

  -Îngeraș. Pentru o tipă foarte rea, ai tremurat cam tare, l-am auzit comentând.

Mi-am dezlipit fruntea de spinarea lui și am constatat că mă aflam în curtea școlii.

  -Dar mașina ? întreb încet privindu-l șocată.

  -M-ai ciupit. Puteam să murim.

Când a văzut că am făcut ochii mari de spaimă, a adăugat repede :

  -De fapt, am tras de volan să văd cât de rea ești, îngeraș.

M-am bosumflat din cauza glumei de prost gust și m-am dat repede jos hotărâtă să plec imediat. M-a ajuns din urmă și m-a prins de umeri întorcându-mă. Am dat să urlu la el, dar mi-a acoperit gura cu buzele lui. Buzele lui se mișcau ritmic, ridicându-mi pulsul în urechi. Mi-am aruncat mâinile după umerii lui. Una din mâinile lui se odihnea pe umărul meu, iar cealaltă s-a strecurat peste talie, lipindu-mă de el. Deși nu voiam, i-am răspuns la sărut. Ba chiar mi-am strecurat mâinile după ceafa lui. Am prins de claia aia de păr întunecată și moale. Abia acum mi-am dat seama că-mi doream să-mi trec mâinile prin părul lui. Mai mult decât m-am așteptat. Ne-am despărțit din sărut respirând greu și am crezut că o să mă topesc în orice clipă.