Înger căzut

Cap. VI

La 14:05 eram la ușa domnișoarei psiholog.

  -Mai avem timp să fugim, știi ? întreabă Sarah în șoaptă.

  -Mâine o să ne țină și mai mult dacă fugim azi. Hai să terminăm odată cu asta.

Am bătut în ușă odată. Nimic.

  -Asta e șansa noastră. Îi spunem că nu am găsit-o și am plecat acasă.

Dacă ar fi după Sarah, ne-am ascunde de Lucy tot anul școlar.

Am mai bătut odată, de data asta mai tare. S-a deschis ușa și în locul lui Lucy, era Dimitri. M-am uitat în spatele lui și am văzut-o pe Lucy la biroul ei.

  -Intrați fetelor ! Tocmai am avut ceva de rezolvat cu colegul vostru Dimitri.

Cum naiba a ajuns așa de repede ? Tipul ăsta e foarte rapid. M-a salutat aplecându-și puțin capul și a ieșit. L-am privit până a dispărut pe coridor.

  -Beatrice ! Închide ușa te rog !

Sarah trecând pe lângă mine, mi-a șoptit "Bine ați venit la ora de tortură !"

Ne-am așezat pe scaun și deja mă gândeam câți ani de pușcărie faci dacă îi dai în cap unui psiholog și fugi. Avea în mână un pix pe care îl învârtea continuu. Ceasul de pe perete arăta ora 14:07. Era un ceas afurisit care la fiecare minut scoate un click. Stresant.

  -Deci ? Cum merge la ore ? Sarah, te-a mai dat afară vreun profesor ?

Ce aiurea. Ea deja știa răspunsul. Nu îi scapă nimic. Stă la bârfă cu profesorii în fiecare pauză.

  -Nu, zice sec Sarah.

Lucy a dat din cap afirmativ din cap și s-a uitat la mine. Click. În timp ce bătea cu pixul în birou s-a uitat la mine.

  -Am auzit că ai un coleg nou. Click.

  -Da. E nedrept. Ne-au despărțit. Pe mine și pe Sarah. Click.

  -E de bine. Aveți timp să vă faceți prieteni noi. Dimitri pare un tip chiar drăguț. Click.

M-am uitat la Sarah și ea la mine și amândouă am zis în același timp :

  -Nu e drăguț. Click.

Lucy bătea încă în bancă cu pixul în timp ce se uita la amândouă. Click.

  -V-ați certat ? Click.

  -Noi ? De ce ? întrebăm amândouă deodată.

  -Cele mai multe certuri între fete apar din cauza băieților. Click.

  -Asta e absurd ! Nu ne-am certa. Mai ales pentru Dimitri, nu ? întreabă Sarah.

  -Deci despre Dimitri e vorba ? Click.

Jur că am să sparg ceasul ăla. Cum naiba am ajuns la Dimitri ?

  -Nu înțelegeți ! Eu și Sarah nu avem nici o treabă cu Dimitri. Suntem supărate că am fost despărțite. Click. Stăm din clasa a I-a împreună.

  -Ei bine. Anul ăsta e ultimul pentru voi, iar o schimbare nu strică. Cred că tocmai legătura voastră vă bagă în belele. Orice năzbâtie vine de la voi și o faceți împreună. Click.

  -Dar noi ... nu facem năzbâtii, zic dar îmi mușc limba căci sunt conștientă de contrariu.

  -Nu nu. Nu faceți boacăne, nu ? Anul trecut de 1 Aprilie, parcă, a fost o simplă greșeală că profesoara de matematică a încasat o găleată de acuarele. Sau caramelul din fluierul profesorului de sport ? Iar fluierul lui va ademenit de vreo trei ori. Am uitat ceva ? Aaaa da. Baloanele cu apă. Când se încălzește fiecare profesor începe să își aducă haine de rezervă.