Înger căzut

Cap. XII

Întuneric. Beznă. Durere.
Mă durea capul al naibii de tare. Dar auzind vocile din jur am preferat să stau nemișcată. Eram pe o podea. De asta eram sigură. Sau într-o cutie ? Nu ! Dar simțeam o pătură pusă peste mine.

  -Ai de gând să te predai ? aud o voce răsunând în cameră.

  -Nu ! O să negociez !

A doua voce era mai apropiată de mine din câte se pare.

  -Și cu ce o să negociezi ? O să te întorci acasă de-ar fi ultimul lucru pe care îl fac !

Clar ! O ceartă ! Și eu ce scop am aici ?

  -Uite cu ce negociez ! spune cu glas plin de mândrie și am fost orbită de o lumină.

Am închis ochii și am încercat foarte încet să mă obișnuiesc cu becurile. Eram într-un depozit părăsit. Mi-nu-nat ! Dacă țipam nu mă auzea nici naiba. Am dat să mă ridic dar durerea din ceafă m-a făcut să-mi alung ideea. Am privit în jur și aveam senzația că m-am trezit într-un film cu Ice Cube. Sau măcar cu mascați de cartier. Stânga mea erau doi tipi tatuați din cap și din picioare. Unul era tatuat și pe chelie. În dreapta un tip destul de arătos îmbrăcat în piele. Motociclist. Sau cel puțin asta urla de la o poștă. În spatele lui era un tip de culoare. Mă speriau toți. M-am uitat în față și am rămas ca trăznită. Dimitri era și el alături de 3 tipi. Tot așa ciudați rău. Dimitri stătea fix la ieșirea din depozit. Acolo era scăparea mea !

  -Ai amuțit, Dimitri ? Ți-a mâncat Lucifer limba ? strigă tipul de lângă mine.

Motociclistul arătos.Păcat de buclele alea negre care-i înconjoară fața frumoasă. Păcat.

  -Ce treabă are ea cu noi ? a strigat Dimitri.

  -Are ! Dacă o mai vrei, mă vei lăsa pe mine și pe băieții mei să plecăm spre Vest. Ce zici ?

  -Zic că nu se va întâmpla !

  -Ce fetiță frumoasă și drăguță avem noi aici, afirmă tipul aplecându-se spre mine și luându-mi o șuviță de păr între degetele lui lungi și slăbuțe.
Mâini de chirurg - urla creierul meu.
M-am dat imediat mai în spate să scap de atingerea lui jegoasă. Nu-mi plăcea nimic la țicnitul ăsta.

  -Frumoasă și puțin rea. Are ceva de-al nostru înăuntru. Îmi place, zise moto-chirurgul îndreptându-și spatele și zâmbind ca un idiot.

M-a prins de cot și m-a ridicat în picioare și pentru o secundă am crezut că o să cad pe jos. Îmi tremurau picioarele.

  -Vai ! Ce slabă și lipsită de apărare ! Săracul îngeraș, s-a băgat în seamă chelia tatuată.

Am făcut câțiva pași mai în față și așa am putut să-l văd mai bine pe Dimitri. Era tot încordat. Gata să sară și să le rupă gâtul ăstora din spate. Am înghițit în sec gândindu-mă la o înfruntare pumn la pumn. L-am privit pe Dimitri în ochi și mi-a răsărit o idee genială. Cred. Tipul nu putea să-mi vadă mâna stângă. Dacă o treceam ușor mai în față nu mai era în raza vizuală nici a celor din spate. I-am făcut de trei ori cu ochiul și l-am văzut clipind uimit. Am ștrâns și desfăcut pumnul de trei ori ca să îi atrag atenția spre mână. Cu coada ochiului mă urmărea, dar stătea atent și la motociclist. I-am arătat cu degetul spre mine după am arătat din două degete niște picioare care aleargă și apoi am îndreptat degetul spre el. A dat din cap abia vizibil. Dar am văzut că a înțeles. S-a îndreptat de spate și a zâmbit răpitorului meu.

  -Ești gata să facem schimbul ? Fata pentru libertatea noastră ? întreabă tipul ținându-mă acum de după talie.

  -Nu facem niciun schimb ! strigă Dimitri vocea lui tunând în depozitul gol.