Înger căzut

Cap. IV

Surpriza surprizelor. Ziua asta chiar poate fi mai proastă. Am aflat că stau în bancă cu Dimitri Miller la fiecare oră. Se poate mai rău de atât ?

-Beatrice ! Vorbesc cu tine ! strigă Sarah descfăcându-și sandvișul.

-Da. Ce s-a întâmplat ? întreb scoțându-l pe al meu.

-Vorbeam de "colegul de bancă", spune desenând în aer cu degetele ghilimele.

-Și care e verdictul ? întreb mușcând din pachetul meu.

-Am întrebat prin liceu și ghici ce ? Nimeni nu are idee ce e de capul lui. Dacă e un criminal în serie ? Ar putea fi chiar Jack Spintecătorul, se apleacă spre mine și face ochii mari uitându-se prin sala de mese.

-Fii serioasă ! Jack Spintecătorul își avea terenul de joacă în Londra. În 1888, zic privind-o exasperată.

-Și ataca prostituatele. Noaptea. Le strangula. Pe unele chiar le-a disecat ca pe broaște.

-Yeach ! Felicitări ! Mi-a murit pofta de mâncare, las sandvișul înapoi în geantă.

-Ar putea fi el reîncarnat. Sau un fan. Unul reinventat. Un fan sexy cu un fund bestial, care vine spre noi, zice Sarah și mă întorc.

Chiar venea spre noi. M-am întors spre Sarah și i-am făcut semn să termine.

-Ți-ai uitat cartea de mate, spune și îmi întinde manualul.

Îl iau și mă gândesc că putea să îmi dea cartea ora viitoare. Care începe peste 5 minute. Cred că și-a dat seama de gândul meu că a adăugat repede :

-Eu plec. Cum tocmai m-am mutat, mai am niște chestii de rezolvat.

Murmur un mulțumesc și îi privesc spatele în timp ce se îndepărta.

-E mai ciudat decât credeam, zice Sarah ridicându-se.

Am băgat manualul în geantă și am pornit la oră. Oră la care am stat cu Sarah în bancă.

Înainte de ultima oră ne-am întâlnit cu secretara. Sarah a dat să fugă în partea opusă, dar secretara ne văzu-se deja.

-Bună ziua, domnișoară Nancy, zic deodată cu Sarah.

-Fetelor ! Un moment cam prost v-ați găsit. Am puțină treabă, dar mâine sunteți programate la domnișoara psiholog. La 14. Clar ?

Am dat amândouă afirmativ din cap, iar secretara s-a făcut nevăzută pe coridor. Super. M-am uitat la Sarah, care deja își dădea ochii peste cap. Până am intrat la oră, a comentat în barbă, înjurându-le probabil pe Lucy și pe Nancy.

Când s-au terminat orele am primit un apel de la tata. Se pare că mi-a trimis un pachet. Trebuia să merg în oraș după el. Dezavantajul să stai la suburbie. Putea să îl aducă vineri cu el, da na. Mama încă era la muncă așa că am împrumutat mașina Sarei.

Trecând de podul Town și de micuța străduță care duce la casa tatei, ajung în oraș și mă simțit neobișnuit de bine să mă aflu în centru. Orașul Winchester, Virginia. Sincer, cel mai relaxant oraș din câte am văzut. Oameni politicoși la fiecare colț. Într-o descriere scurtă : un loc sigur, unde toți se cunosc. Nimic periculos nu s-ar putea întâmpla în Winchester.

Mi-am luat pachetul și m-am gândit să fac niște cumpărături. Niste fructe, mmm, cereale și alte chestii. Mă gândeam chiar să gătesc eu în seara asta. O friptură delicioasă. Am pus cumpărăturile pe bancheta din spate și am zărit un magazin de chestii antice. Un butic drăguț cu diferite cărți, bibelouri, decorațiuni și accesorii. M-am uitat la telefon și am constat că dacă plecam acum, mai aveam cam o oră avantaj până ajunge mama acasă. De ce nu ? Am intrat în magazin și un clopoțel atârnat deasupra ușii a anunțat intrarea mea. Era atât de drăguț. Un miros de caramele împânzea încăperea, iar lumina creea un efect de chihlimbar asupra pereților. Un magazin primitor. Un bătrânel cu părul cărunt a intrat în magazin, probabil din depozit.