Cautarea dispărutului III
Daniela:Ai venit! Îi spun eu cu zâmbetul pe faţă.
Lucas:Asa se pare! Apoi el imi înapoiază zâmbetul, dar zâmbetul lui era mult m-ai frumos. Putem sa ma uit ore in sir la el. M-ai ales ca este frumos, blond cu ochi albastri. Ochi lui, albastri de un deschis puternic te făceau sa nu iti m-ai iei ochi de la el.
De odata o voce de băiat ma trezeste din gândul meu.
?:Bună, eu sunt Alexander. Iar el întinde mână către Lucas sa dee noroc cu el. Lucas se departeaza de mine si se apropia de el.
Lucas:Bună eu sunt Lucas, prietenul Danielei.
Daniela:Adică, prieteni..DOR prieteni.
Atunci vinde Damian si îi întrerupe din vorbă.
Damian:M-ai mergem, sau ce facem?
Danila:Da...haideți.-Lucas, tu esti cu mine. -T-ia explicat mama ta despre ce este vorba?
Lucas:Da...Si a spus ca pot sta pana diseară.
Daniela:Ok....sa mergem...
Fiecare o sa o iei in locuri diferit.
Eu cu Lucas mergem spre Nord,
Mălina si Corin vor legenda spre Sud,
Lariss si Alexander vor merge spre Est.
Ionela si Petruţa vor merge spre Vest, si Elena si Damian in vor merge spre Nord-Vest.
Copii:Ok...
Fiecare se desparte catre directia diferite.
Din perspectiva lui Paul.
Eram singur intr-un copac. De ce
intr-un copac? Nu stiu...acolo ma simteam bine. Imi amintesc ca cand eram mic, aveam o grdina plină cu copaci, peri, meri, nuc...aveam o căsuță in copac in care tot timpul stăteam...odata am si dormit în ea...a fost foarte Fain...Si amuzant...Si cand am dormit în ea, părinti mei au venit lângă mine si au adormit cu mine...o amintire di neuitat...
O lacrima sărată cade pe obraz fin al lui Paul. Lacrima dispare fiind sterse de degetul lui Paul si aruncată jos.
Ce o sa fac acum....o sa astept până can părintii mei o sa caute??
Prieteni mei nu mă caută, iar ei nici nu se implică!!!!!! Nu credeam ca va fii asa...😔😔..
Din perspectiva lui Alexander
Mergem de o grămadă de timp si nimeni nu spune nimic...Eu nu vreau sa sparg gheata, prefer sa nu vorbesc cu ea, oricum nu imi este agreabilă.
De ce trebuia să fac echipă cu ea??De ce am acceptat!?!? Ce prost am fost....
Lariss:Alexander...tu simti ceva pentru mine? Ma intreaba apoi eu ma întorc catre ea, făcând ochi mări cat cepele si uitandu-ma ca un psihopat la ea.
Alexander:Vrei adevăr? O intreb eu serios uitandu-ma fix in ochi ei.
Lariss: Tu ai prefera o minciuna in loc de un adevar?
Alexander:Pai, adevarul este ca nu, nu simt nimic pentru tine...nu ne potrivim...Uite o sa gasesti băiatul potrivit, la timpul potrivit.
Noi doi, niciodată!
Atunci eu o iau in inainte pentru ca nervi incep sa imi explodeze..
Eu ma enervez foarte repede. Si nu stiu de ce am acceptat sa merg cu ea, sa il caut pe PAUL!! Nici macar nu imi place baitul ăla!!
Din perspectiva Elenei
Wow, ce liniste este aici...
Elena:Bun, deci....
Ce a fost in capul meu??? Bun deci...Ce ar trebui sa exprime asta??!??!?!?
Damian: Deci...uite vroiam de mult sa vorbesc cu tine.
Atunci ei doi se opresc in fata unei banci se se asează.
Damian:Elena...nu stiu cum sa-ti spun..tot timpul am fost lângă tine..am vrut sa-ti vorbesc dar tot timpul intervenea cineva.
Elena:Si ce vreoiai sa-mi spui.. Fata mea se înroșise, zici ca eram o rosie care a prins picioare.
Damian:Eu te plac, Elena, chiar te plac!! De mult am vrut sa ti-o spun!
Damian imi luase mîinile si el tinea pentru el, nevrad sa le de e drumul.
Din perspectiva lui Danila.
Lucas:Si cine este băiat ăsta, Paul?
Danila:Un prieten. Îi spun Eu, indreptandu-mă catre un copac uitându-ma in coroana lui stufoasă.
Lucas:Si tu tii la el? Ma întreba Lucas uitandu-se după un tufis.
Daniela:Normal este prietenul meu..tin la fel ca la voi toti...toti sunteți prieni mei..nu as renunta la voi!
Lucas:Dar la mine ti m-ai mult nu-i aşa? Imi spune apoi un zâmbet sec se afiseaza de fata lui chicotind putin.
Atunci Daniela se apropie catre el si îi dă un pumn in umăr.
Lucas:Auuu, a durut.
Atunci,Lucas o împinge până cand o lipeste de un copac. Avea foarte mare grija sa nu o rănească.
Mainile lui stateau deasupra capului ei.
Daniela:Ce ai de gând să faci? Il intreb cu zabetul pe bune, stiind ce vrea sa facă.
Lucas:Ghiceste tu....
Atunci ochi lui iar ma himnotizau..
Firar!! Ochi ăia...De ce imi plac asa de multe? Irisi ăia....
Atunci o pereche buze ating scurt buzele mele.. Faţă mea se inroseste.
Lucas:Haide, si nu te m-ai inrosi asa de tare, ai sa explodezi. Si zâmbetul lui iar se inntoarce la mine.
Ma apucă de mână, Si uitasem complet de cautare. Acum era o plimbare m-ai de grabă.
Din perspectiva lui Paul
Stau aici cam de o zi....prin fata copacului in care stau, trec doi copii. Era Daniela!! Cu..un..baiat...!?!?.. Se tineau de mână.. deci,se pare ca are pe altcineva..iar eu am ramas chiar singur....nimănui nu ii plasa de mine....poate chiar ar trebuii sa plec de tot...TOTUL SA TERMINAT!!!
_____________________________________
Hei pufosilor....uite ca am postat si capitolul asta, sper sa va placă....stiu ca tema asta cu cautarea lui Paul este m-ai lungă...dar asa face povestea m-ai interesantă...adică asa sper...
Nu uitat sa dati Comm cu NEXT...
Si cate o 🌟.....hihihi😋😋😋
#Pufoseni
